…voi dormi cu bocancii in picioare. Glumesc, desigur. Asa cum am auzit ca a facut nu stiu ce fetita ce nu s-a mai putut dezlipi de noii ei pantofiori…
Si-am gasit numarul 36, mai! Mi-am luat chiar 36 si 1/2 … ca asa trebuie… putin mai mari sa intre si sosete.
Sambata le fac proba. Dupa ultima iesire vechii bocanci au cedat definitiv… cred si eu ca o ora de pietre i-a naucit dupa ce zacusera aruncati cativa ani de zile in intunericul unei debarale. Apoi… o sa vedem cum e cu dormitul in cort si cat de mare e micul sac de dormit pe care mi l-am luat mai mult de proba, recunosc… e tare greu cand tu esti mic si marimile mari.
Dar… numai acolo sus stii cel mai bine de ce ai nevoie oricat ti-ar spune altii ce si cum. Eu stiu ca iubesc vantul chiar si atunci cand m-a ingenuncheat – in directia care-a trebuit desigur. Vantul cand porti geaca anti-vant 🙂
Ce-mi doresc de la bocancii mei? In niciun caz o viata lunga! Vreau sa umble multe (ne)carari si sa oboseasca cel putin o data pe luna si cu cat ei vor fi mai praf cu atat inima mea va fi mai plina.
unde gasesti atatia oameni minunati?
sunt peste tot… ca si florile, numai ca e mai usor sa le vezi pe cele mari de pe taraba, decat pe cele ascunse din iarba…