Octombrie se dovedește a fi fost o lună tare leneșă, lipsită de motivație, dar care a avut un început tare frumos în prima parte a vacanței acasă cu maratonul din Piatra Craiului și o super drumeție în Făgăraș. Apoi m-am pricopsit cu răceală și sinuzită (sau invers), dar tot m-am bucurat de niște zile frumoase la Tehomir, la ai mei, de revederea cu familia extinsă (de hramul satului, Vinerea Mare).
Întoarsă în Elveția mai mult am bolit și am acceptat că poate e timpul odihnei, astfel că puținele alergări au fost doar pe bază de chef și dor de timpul meu cu mine în natură, cu ceva frică de reactivarea sinusului maxilar și cu o puternică senzație de răceală pe fundal.
Statistici de pe strava:
- 99km alergare cu 4700m+ (din care un concurs de 38km – Maraton Piatra Craiului), 0km pe bicicletă, 61km drumeție cu 4000m+;
- urcările la St. Anton, vârful de deasupra orașului, au crescut de la 16 la 17, finalul lunii „a scăpat turma”.
În alergare
2 octombrie – o alergare scurtă (10km), dar plăcută cu Cindy, în preajma Altstätten-ului.
8 octombrie – Maratonul Pietrei Craiului (MPC), 38km, 2400m+, 5h44min, locul 7 open, 3 la categoria de vârstă fete 40-49 ani – am scris deja jurnalul pe care vă invit să îl citiți căci am pus mai mult suflet ca de obicei (prin comparație, această postare e un simplu rezumat al lunii).
În drumeție
9 – 10 octombrie – Făgăraș – cea mai frumoasă drumeție a anului alături de Mike, cu o noapte dormită pe creastă la Refugiul Cațaveiu, apoi cu urcare pe vârfurile Hârtopul Darei, Dara și Urlea. Voi publica în curând jurnalul, deocamdată sunt la etapa unde aleg din sute de poze, toate dragi!
Câteva imagini ca să vă faceți o idee ❤️
23 octombrie – Alpstein, Kronberg – o drumeție în familie (10km, 600m+, 3h30min, strava) în care ne-am reîntâlnit cu Monica, Ștefan și Victor. Și în care a bătut atât de tare vântul încât eram sigură că o să mă reapuce sinuzita, dar surpriză, am stagnat. Disconfortul însă persistă, din păcate va cam trebui să mă obișnuiesc…
Poteca nu a fost spectaculoasă, dar a suplinit din plin priveliștea spre abruptul muchiei Schäfler și spre cel mai înalt vârf din Alpstein, Säntis.
p.s. Pentru curioși, există telecabină (din Schwägalp) ce urcă pe vârf, dar și traseu turistic pe undeva pe acest perete.
30 octombrie – Alpii Oberhalbstein – o foarte reușită drumeție în familie până la două lacuri aflate la 2200m: Surettasee (Under- și Ober-). Am pornit de pe drumul spre Pasul Splügen și am avut parte de un traseu stâncos, pe placul Mirunei care a mers la una cu noi pe urcare (cu 500m diferență de nivel), cu priveliști spre multe vârfuri de 2800 – 3000m ușor înzăpezite, în contrast perfect cu zadele colorate portocaliu (detalii într-un jurnal viitor).
Poze ici – colo
Cumva, mi-am reamintit în această lună că îmi place să fotografiez. Adică nu doar să pozez, ci să stau să privesc, să caut o încadrare, să simt locul, povestea și chiar să plec fără să fac o poză dacă simțirea nu a dat ok-ul. Și mi-am abandonat de câteva ori subiectul, dar provocarea rămâne.
Din Elveția
Din România
