[Jurnal în mișcare 12] 2024 sub lupă

Multă vreme nu am realizat ce și cum, dar acum la final pot spune că a fost un an mai bun ca 2023 sau 2022. M-am bucurat de reușita cu jobul încât am extins, uneori artificial, această bucurie ca să acopăr alte stări, de care eram oricum sătulă…

Mă bucur că am continuat să alerg, nu la fel de mult ca în trecut, dar suficient cât să mă simt într-o formă ce-mi permite să visez la mai mult.

Am ajuns pe munți noi și în locuri noi.

Un an care m-a îmbătrânit la unele capitole, dar care simt eu că face trecerea spre un 2025 mai intens, mai curajos, mai hotărât. Tinerețea e o stare de spirit, ar trebui să o exersez mai des (nu doar când alerg pe coclauri).

2024 pe scurt

✍️ Aceasta este a 28-a postare pe blog. Am continuat să scriu, deși a fost tare greu cu timpul. Voi ați continuat să citiți, să lăsați comentarii și apreciez enorm că avem acest colț, și eu, și voi, unde ne putem exprima fără să apară notificări „prietenilor” din rețea (sic!). Cine citește, e automat de-al nostru 🙏

✈️ Am fost de trei ori în România, în vacanțele Mirunei din aprilie, iulie și decembrie, în deja clasicul tur prin țară București – Tehomir (Gorj) – Brașov.

👐 Dacă în 2023 număram vizitele prietenilor și-ale familiei (șase), anul acesta doar de vizita lui Mike am avut parte – totuși trei zile prin Alpi nu-s de colo! Însă se pun și revederile acasă sau cea din Austria, de la schi.

Strava zice că în 2024 s-au adunat:

• 🏃🏽‍♀️ în alergare 1893km cu 44400m+
• 🚴‍♀️ pe bicicletă 200km
• 🥾 la drumeție 250km cu 12700m+
• 🏃🏽‍♀️ 6 concursuri: unul montan (21km), două urbane de câte 10km, două verticaluri de câte 8-9km, dar și un prim maraton pe plat
• 👍două PB-uri importante pe 10km (42:56) și 42km (3:46:30)
• 👍din nou voluntar la cursa locală Alstaetter Berglauf
• 👎11 urcări la St. Anton, vârful de deasupra orașului (față de 21 în 2022, respectiv 16 în 2023)
• 👍din ianuarie m-am înscris în Grupul de alergare MILA (fondat în 1981, deodată cu mine)

👍 Din luna mai am reînceput să lucrez după o pauză – prea lungă – de doi ani și ceva. Jobul a însemnat și înseamnă foarte mult pentru mine, să nu mai fiu casnică, să îmi reiau cariera, să fiu independentă financiar, să fiu mână largă unde simt că e nevoie de mine.

Schimbarea mult dorită a venit la pachet cu mult entuziasm ce a mascat pentru multă vreme oboseala inevitabilă, dar și stările depresive – le-am simțit tot timpul acolo în fundal, dar le-am ignorat: e rândul meu!

Anul viitor trebuie să stea sub semnul unei mai bune organizări dacă vreau să le fac pe toate!

👎 Trei ani de Elveția pe 18 decembrie. Serviciul m-a ajutat să fiu mai ocupată, dar sentimentele nu s-au schimbat prea mult. Tărâmul e frumos, dar eu nu-i aparțin. Nu mi-am făcut prieteni noi. Nu vorbesc fluent limba, deși numa’n germană mă ofer să vorbesc. Și nu pot spune ceva de rău despre elvețieni, dimpotrivă, din ce-am cunoscut până acum, e cel mai patriot popor și mai conservator/tradiționalist… în sensul bun.

Socializez câte un pic ici-colo (la job sau cu cei din MILA sau cu una-două mame), însă tot vorbitul în limba română face ca timpul petrecut să devină valoros și asta se întâmplă tot în jurul micii noastre găști Ursăria Helvetica 🙏

Planuri pentru 2025?

În alergare. M-am înscris la cursa Bernina Glaciers Marathon din cadrul evenimentului Bernina Ultraks, cursă ce traversează doi ghețari (Morteratch și Pers) și pe lângă cei 42km cu 2600m+, atinge și un cel mai înalt punct de 3003m, la Berghaus Diavolezza. Abia aștept!

Va trebui să-mi mai aleg și alte curse „de pregătire”, de test sau, de ce nu, și un ultra pe toamnă. Important e că am o motivație care o să mă provoace să mă organizez mai bine.

În drumeție. Sunt planuri să se lege ceva cu prietenii, iar asta e deja minunat!

Altele. Să mai învăț niște germană, că se uită și când o vorbești… Eventual, ceva elvețiană, ca să îmbunătățesc comunicarea la job sau cu alergătorii (sic!).

Un pic despre Decembrie

Strava zice că în luna decembrie am strâns 15 alergări cumulând 153km cu 4200m+, iar celelalte activități au fost modeste. În general, în perioadele cu vacanță volumul scade și nu mă mai agit, le iau ca pe pauzele necesare 🙂

Unul dintre cele mai memorabile momente a fost o alergare cu Andrei, într-o vineri, când vântul puternic și cerul învolburat nu anunțau nicicum un curcubeu așa intens și generos cum n-am mai văzut…

🏃🏽‍♀️

1 decembrie, o urcare-alergare la St. Anton (700m+) – când se întâmplă după o pauză lungă, pare eveniment! Un prilej bun să ies din ceață, să dau de soare și de ceva zăpadă… (nici aici nu mai ninge ca altădată…)

🏃🏽‍♀️

15 decembrie, o nouă urcare-alergare la St. Anton – din lipsă de alte idei…

🏃🏽‍♀️

21 decembrie, cea mai lungă alergare a lunii (21km cu 900m+) la Hoher Hirschberg sau cum să umblu hai-hui de una singură prin nămeți pe nemarcate 🙂

✈️🎄

22 decembrie – 4 ianuarie, vacanță în România ❤️, unde familia și întâlnirile au fost prioritare: Crăciun la Tehomir, popas la București, Revelion la Brașov.

Crăciunul la Tehomir a venit cu multe premiere anul acesta:

– cu familia extinsă, Miruna bucurându-se de răsfățul a două bunici și-un bunic,

– cu brad împodobit în casa unde am crescut, după vreo 25 de ani (nici nu pot calcula cât a trecut…),

– cu Miruna la prima ei participare la obiceiul Colindeți sau Pițărăi; chiar dacă a plouat torențial toată zuia, fără milă, și am mers jumătate de sat sub umbrele. I-a plăcut ”la nebunie!”, iar rușinea a trecut după prima casă unde a primit colac și eugenie, urmate de multe alte daruri ce au umplut două plase pe care le-a cărat fără să se plângă, lăsând în urmă Mulțumesc-uri, Bogdaproste, La mulți ani și chiar și-un Să trăiți!

– cu drum „expres” spre cimitir (acolo unde, aproape fără excepție, îi salut de fiecare dată pe mamaia și tataia).

🏙️

La București, de reveneală, am bifat vizite de mult timp amânate, un film 3D pentru copii și o raită prin mall (doamne! câtă lume!), dar și o alergare prin Parcul Carol.

🏡⛰️

Am lăsat Brașovul la urmă, cum facem mai mereu, ca să ne bucurăm de el știind că nu mai suntem așteptați cu dor de familii. Pe de altă parte, mă bucur să închei anul acasă la mine, cu prietenii dragi, cu Tâmpa la fereastră…

30 decembrie, o alergare matinală pe Tâmpa (Gabony – vârf – Iepure) cu Paula și Ingrid. Nu credeam că se vede soarele, dar ne-am ridicat într-un final deasupra plafonului de ceață care ține captiv orașul de mai multe zile.

31 decembrie, un raid solo pe Tâmpa, printre pregătirile de Revelion, că aveam o jumătate de oră liberă și Radu îmi confirmase că vârful e în plin soare. 5km tur-retur, de acasă până pe vârf, o mini escapadă care merită efortul urcușului cu inima-n gât, chiar dacă știu că sus voi sta doar câteva minute…

Fiecare lună sub lupă

Deși am scris la finalul fiecăreia câte un jurnal, să rememorez momentele de soi este și un exercițiu de optimism. Anii trec parcă și mai repede când nu recapitulăm cum au trecut…

✍️ Ianuarie – alergarea lunecă, dar schiul nu aleargă

• m-am alăturat grupului de alergare MILA, ca să mă asigur că am măcar un antrenament pe săptămână și ca să mai socializez (majoritatea fiind elvețieni)
• alergare prin zăpadă cu Ștefan, la Ebenalp în Alpstein
• sfârșitul lunii ne-a găsit în Austria, la schi cu prietenii și familia

✍️ Februarie – o zi în plus

• Miruna începe cursul de pian
• am un prim interviu după câteva luni de trimis cv-uri…

✍️ Martie – Mărțișorul

• prima tură faină a anului, prin Alpstein la lacurile înghețate (32km cu 1800m+)
• mă chinui iar la cursa de 10km Oberriet Rhylauf pentru un loc cinci la categorie

✍️ Aprilie – cele mai frumoase întoarceri acasă

• mergem în România să fim alături de părinții mei la împlinirea a 50 de ani de căsătorie
• petrec o noapte la cort în Crai alături de prietena mea dragă Mike
• alergări pentru suflet și socializare pe Tâmpa sau la Lacul Morii

✍️ Mai – și la muncă și pe munte

• încep jobul și totodată o navetă de 5h cumulat – două zile pe săptămână, dar am ajuns repede la doar una
• prima destinație nouă a anului, în familie, în preajma Eiger-ului: Lauterbrunnen și Grindelwald
• o alergare cu Ștefan pe Staufen, Austria
• alerg pentru a treia oară verticalul Gamperney Berglauf (8.8km cu 1000m+) și tot nu sunt mulțumită

✍️ Iunie – printre ploi

• alerg primul concurs de trail al anului la Engiadina Scuol Trail: locul patru open, locul doi la categorie
• dintre drumețiile în familie, cea spre Alvier a fost pe sufletul fie-mii

✍️ Iulie – mica Vacanță Mare

• vacanța în România ne plimbă cu trenul pe la verișori, pe la Tehomir, pe la Brașov
• o drumeție mult dorită cu prietenii și copiii – Bucegi, la Moara Dracului
• vacanță în doi urbană: ajung pentru prima oară în Olanda, la Amsterdam – nu mai vizitasem un oraș de… secole
• vacanță în doi montană: Mirajul Berninei, cu via ferrata și vederi la ghețari

✍️ August – final de vară… pe uscat

• Miruna revine în Elveția și facem o ieșire la Madessimo în Italia, dar drumeția la Lacul Azzuro rămâne singura de menționat
• Miruna începe clasa a doua la mijloc de august
• drumeția lunii: cu Miruna la Cabana Boval, la privit ghețarul Morteratsch

✍️ Septembrie – toamna se numără brândușele

• trei zile prin Alpi cu prietena mea Mike, o traversare din Kandersteg la Interlaken, după cum ne-au inspirat potecile (53.5km, 3700m+)
• alerg a doua oară cursa orașului Altstätter Städtlilauf și fac PB pe 10km (42:56)
• finalul lunii ne găsește în Sicilia, ca să bifăm și marea pe acest an, la cererea Mirunei aflată în vacanța de toamnă

✍️ Octombrie – Sicilia. Din nou voluntar. Alergarea

• luna începe sub soarele prietenos al Siciliei, cu răsărituri memorabile
• drumețim în familie în satul lui Heidi, dar alergarea cu Monica în Alpstein e cea mai faină a lunii
• sunt din nou voluntar la cursa de trail a orașului Altstätter Berglauf, responsabilă cu traseul pe care l-am parcurs de trei ori bucurându-mă de jocul razelor cu ceața

✍️ Noiembrie – viața merge înainte, țara… înapoi

• luna începe în Livigno, un loc pitoresc în care e de revenit
• primul maraton pe plat dar cu dealuri (42.2km cu 640m+), Frauenfelder Marathon, încheiat fără podium (loc 9 open, 5 la categorie), dar cu PB pe această distanță (3h46min)
• primul tur al alegerilor de pe 24 noiembrie mi-a reamintit că Răul există, dar Mai-Răul e latent și oricând poate ieși la suprafață din oamenii de lângă noi…

✍️ Decembrie – bilanțul

• încep oficial colecția Flori din Alpi ce nu cresc și-n Carpați, că tot o țineam în draft; e postarea imediat alăturată
• vacanța de iarnă a Mirunei dictează și concediul meu și, pentru prima oară de când suntem plecați, mergem în România în decembrie
• închei jurnalul de față cu urări

🎉 La mulți ani! 🎉

Să ne aducă 2025 tot ce ne dorim, dar mai ales, ce ne priește!

Galeria ici-colo