[Jurnal în mișcare 12] 2023 sub lupă

Decembrie se încheie nesperat de bine și „scapă turma” anului. E incredibil cum o mână de ajutor, venită de unde nu te aștepți, îmbunătățește starea mentală, motivația, hărnicia, optimismul. Iar luna aceasta am avut parte de mai multe mâini întinse și sunt foarte recunoscătoare. M-au ajutat foarte mult și comentariile de pe blog, conversațiile de pe email sau chat-uri, și vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine, chiar dacă ne cunoaștem personal sau nu. N-am putut să nu observ că blogul continuă să fie un spațiu în care oamenii pot scrie ce simt și vă asigur că așa va rămâne și în 2024.

Și pentru că veți citi la anul, eu publicând la mijlocul nopții, la mulți ani! Un An Nou cu adevărat nou!

Luna aceasta am continuat cu aniversările, doi ani de căsnicie, doi ani de Elveția. Dacă relația de cuplu e aceeași ca dinainte de acte și încă am momente când uit că El e și soț, nu doar iubit și partener în toate, relația cu Elveția e în continuare un carusel haotic.

Mi-a plăcut să recitesc bilanțul sub lupă al lui 2022, astfel că voi trece la treabă sub un același format.

✈️ Am fost de două ori în România, în vacanțele de primăvară și de vară ale Mirunei, în deja clasicul tur București – Tehomir (Gorj) – Brașov. În cea de toamnă am preferat să rămânem aici ca să nu-mi întrerup eu ritmul de învățat, dar cu un copil acasă care voia activități felurite, am ratat cu brio ce mi-am propus.

👐 De patru ori ne-au trecut pragul prietenii și de două ori familia – parcă nu suntem atât de departe!

Strava zice că în 2023 s-au adunat:

  • 🏃‍♀️ 2478km cu 75200m+
  • 🚴‍♀️ 236km
  • 🥾 231km cu 10000m+
  • 7 concursuri, dintre care unul acasă, trei verticaluri și un ultramaraton
  • 16 urcări la St. Anton, vârful de deasupra orașului (față de 21 în 2022)

Strava zice că în luna decembrie am strâns 15 alergări cumulând 170km cu 4180m+, vreo trei mini drumeții la zăpadă, însă bicicleta a continuat să facă bine picioarelor și moralului, afară sau pe trainer, totuna.

Ca motivație pentru a mă ține de alergări, mi-am fixat un target săptămânal de 40km cu 1000m+, adică minim patru ieșiri de câte 10km sau orice altă combinație, o provocare rezonabilă care, deocamdată, funcționează!

👍Am ajuns cu germana la nivelul B1, dar în practică mă simt tare stângace uneori. Sper să ajute toate poveștile pe care i le citesc Mirunei – să ajung eu să vorbesc ca-n basme și asta să fie singura problemă!

👍👎Campania de aplicat la joburi e în plină desfășurare, un fel de job cu jumătate de normă (personalizat cv-uri, scrisori de intenție, completat formulare pe platforme etc.), dar deocamdată nu s-a concretizat nimic. Se pare că în Elveția chiar și răspunsurile negative vin greu, darămite chematul la interviuri. Ori eu mă simt urnită, și asta contează.

✍️ Acesta este a 37-a postare pe blog (din cele 1402 ale blogului începând cu 2008). Mulțumesc pentru vizită, comentarii, cafele 🙏- în oferta socială cu atâta conținut ce produce adicție, mă simt datoare să rămân normală, banală, clasică și să continui poveștile blogului.

Fiecare lună sub lupă

Ianuarie

  • o alergare pe zăpadă în Alpstein, prilej să povestesc cum sunt Alpii în acest colț de Elveție;
  • înscrisă fiind la Scenic Trail (56km, 3700m+), intru un pic la grijă;

Februarie

  • luna cu carnavalul, iar Miruna participă la parada copiilor;
  • încep planul de antrenament de 20 de săptămâni pentru Scenic, achițizionat de la Robert Hajnal;

Martie

  • o drumeție de iarnă cu Miruna la Malbun;
  • cursa de 10km plat de la Oberriet mă „omoară” și anul ăsta – nu scot PB;
  • alerg cu Ștefan, prin nămeți, până la 30m de vârful Hoher Kasten;

Aprilie

  • prima dată în Ticino, cantonul italian al Elveției, unul călduros și… pietros;
  • Pinguinii Brașoveni se reunesc în Altstätten și strângem o săptămână de stat împreună cu Mike și Radu, dar nu prea mult de vorbă, cât s-a putut pe lângă cei doi copii, Miruna și Marius;
  • mergem în România și petrecem Paștele la țară, la Tehomir, apoi ne mutăm la Brașov pentru revederea cu prietenii de acolo și scurte drumeții/alergări;

Mai

  • mă țin habotnic de planul de antrenament și alerg cel mai mult vreodată într-o lună, 350km;
  • verticalul de la Gamperney îmi servește și în acest an porția de realitate: alerg mai în control, dar nu scot un timp mai bun;

Iunie

  • primul concurs mai răsărit, K35 la Festivalul de trailrunning de la Innsbruck, din Austria, îmi aduce locul 7 open feminin și locul 1 la categoria de vârstă;
  • ne vin prietenii din Germania și Miruna se bucură de compania Izei, atât acasă cât și într-o drumeție la Seealpsee;
  • alerg ultramaratonul K54 de la Scenic și ies a 9-a la feminin în 9 ore, un top zece foarte muncit și intens; planul de antrenament se încheie și o dată cu el începe marea delăsare…;
  • Turul ciclist al Elveției trece prin Altstätten și experiența durează… două secunde;
  • Miruna primește scrisoare că pe 14 august va începe clasa I;

Iulie

  • vacanța la Marea Adriatică, lângă Veneția, se transformă în doar câteva nopți în campingul Ca’ Savio, iar restul în nordul Italiei, în mica și pitoreasca localitate Pieve d’Alpago. C-așa-i când face copilul febră/alergie la țânțarii tigru…;
  • alerg mai puțin și caut să mă însoțesc mereu de persoane dragi;
  • eu cu Andrei avem parte de o mini vacanță în doi, cu peripeții că ne-a lăsat mașina din prima zi, dar tot ajungem în Zermatt și facem două drumeții de referință: până la Cabana Hörnlihütte, sub Matterhorn și în zona Gornergrat până la ghețar;
  • vacanța de vară continuă la București și la țară, unde țânțarii și căldura ne urmăresc peste tot, dar ne revedem cu prietenii, cu bunicii, cu verișorii ❤️;

August

  • vacanța continuă la Brașov, cu urcări pe Tâmpa sau la Holbav cu prietenii, în Postăvaru sau doar prin oraș cu fetele și copiii;
  • alerg la Berivoi Race din cadrul Făgăraș Rocks! (20.5km, 1350m+), singura cursă acasă din 2023 și urc pe podium a treia, după o cursă unde am tras cu sufletul, picioarele s-au târât după;
  • Miruna începe clasa I pe 14 august, după doar cinci săptămâni de „vacanță mare”;
  • am parte de o drumeție-alergare solitară în Alpstein, prima în care văd ibecși și am parte de o aventură memorabilă… la lumina întunericului;
  • alerg la un concurs local al clubului MiLa, un soi de vertical, care îmi confirmă că antrenamentul se duce când intervin vacanțele;
  • școala se dovedește mai mult despre lucru manual, zi la pădure, zi la înot sau sport, excursii de tot felul și printre ele câte o cifră sau o literă;

Septembrie

  • alerg din nou la scurtul vertical Karrenlauf, locul unde poți câștiga cașcaval, chestie care îmi iese din nou fiind prima la categorie;
  • ne găzduim prietenii aflați într-un tur ciclistic și sunt tare fericită să petrec câteva zile cu Muha, Vali, Dana, Cristi, Raluca, într-o atmosferă ca pe vremuri;
  • urmează o serie de drumeții la lacuri cu Miruna, astfel că vedem împreună frumoasele Lünersee (Austria) și Wildsee (Elveția);
  • împreună cu Ștefan și Lorenzo ajung în sfârșit pe vârful Säntis și pe creasta Lisengrat, emblematice pentru masivul Alpstein de lângă noi;
  • o nouă drumeție-alergare solitară prin munții din Liechtenstein: creasta Drei Schwestern – Fürstensteig;
  • închei luna cu un concurs vertical foarte ambițios și competitiv – Chäserrugg Berglauf (8km, 1350m+) unde nu prind niciun un podium căci concursurile locale de pe aici sunt neașteptat de tari;

Octombrie

  • alerg foarte puțin și am parte de multe mini drumeții cu Miruna în vacanța ei de toamnă;
  • ultima alergare cu Ștefan în Alpstein-ul înalt, la Staubern, că după prima zăpadă nu mai am tragere;
  • merg cu Miruna la primul ei spectacol de circ și facem turul locurilor de joacă din zonă;

Noiembrie

  • blogul împlinește 15 ani, relația 14, copila 7;
  • îmi fac curaj pentru prima petrecere a Mirunei la noi acasă, cu copii invitați și iese destul de bine;
  • Miruna participă la parada felinarelor de Sf. Martin, de data asta fiind însoțită și de bunica;
  • la prima ediție a concursului de trail din oraș, Altstätter Berglauf, particip ca voluntar, marcând astfel o primă experiență de cealaltă parte a unei curse;
  • ne vizitează Andrei și Alina, o surpriză foarte plăcută pentru mine și Miruna;
  • încep primele ninsori care vin și se topesc… până la amiază;

Decembrie

  • mergem în Germania, la Rodalben, la alergarea anuală a diasporei românești, unde Miruna petrece o zi grozavă de joacă cu fetițe de aceeași vârstă;
  • se fac doi ani de Elveția, neaniversare ce m-a deprimat cu câteva luni înainte…;
  • mă motivez să alerg mai consistent, dar nu și pentru drumețiile de care mi-e dor (aici se simte lipsa prietenilor care să tragă de mine…);
  • Miruna merge cu școala la săniuș și la patinaj, dar au avansat și cu literele – deja poate citi destul de multe cuvinte și silabisește tot ce prinde (scrisul va urma se pare mai târziu);
  • Miruna începe să ia lecții de schi și după patru ședințe pare că a prins mișcarea;
  • Crăciunul îl facem acasă cu împodobit bradul pe 24 seara și cu umplut casa de miros de cookies;
  • termin această postare înainte să ieșim pe deal să vedem artificiile.

Dintre vorbele Mirunei la șase ani

În fiecare an am scris această rubrică, doar că de data aceasta am notat destul de puține și, evident, regret.

„O să fiu cuminte ca o linie!”

„Ce bine că m-am pieptănat de-aseară!” – Miruna, dimineața, netezendu-și cu mâna bretonul.

„Îmi vine să te tai bucățele, așa te iubesc de mult!”

„Nu vreau să fiu babă!”

„Asta-i viaaațaaa!” – exclamație mieunată când o mângâi sau o masezi pe spate 🙂

Foto poveștile lunii decembrie

13 Comentarii

  • La Mulți Ani!
    Nu ştiu copil să-l duci la schi şi să nu-i placă…
    Şi acolo aproape de voi e paradisul schiorilor (şi al munțomanilor).

    • Să știi Alin că am văzut și destui plângăcioși, și copiii care au refuzat ora, dar Miruna la 7 ani pare să evolueze destul de repede (și să „recupereze”). Nu știu dacă schiul e un sport „de viitor”, cu ninsorile astea destul de haotice și cu stațiuni care nu mai au un program foarte clar, dar până atunci eu m-aș bucura să îi placă și să simtă ce nu simt eu 🙂
      La mulți ani și toate cele bune pentru 2024!

    • Am eu unul de asta. :)) Momentan imi zic ca e poate prea mica si de aia nu vrea. Cu toate ca stiu copii care la 5 ani schiaza. Om vedea pe masura ce creste.
      Bine ca am si unul care vrea la ski si ii place. 😀

  • Sint extraordinare articolele tale. Iti multumesc. Sa aveti un an frumos si, din ceea ce va propuneti, cit mai multe sa se indeplineasca. La multi ani!

  • La multi ani si 2024 sa iti aduca tot ce simti tu ca lipseste acum din viata ta !

    • La mulți ani, dragă Paula, așa să fie! Mă străduiesc, să știi, sau cel puțin așa am început anul, cu dreptul 🙂

    • La mulți ani! Ce joc fain de cuvinte, cum de nu m-am prins?!?
      Pentru asta și multe altele o să vă fiu mereu recunoscătoare! Cât s-o pomeni!
      Să aveți un 2024 cât s-o putea de bun, să aveți parte de sănătate și de cât mai multe bucurii și momente de liniște 🤗

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *