Închei luna ca toată lumea, marcată de ce se întâmplă cu țara noastră. Indiferent de viețile personale, indiferent unde locuim, nu putem ignora turnura lucrurilor. Pentru că nu arată bine și nu contează tabăra. Viața merge înainte, oricum ar fi, dar de ce se simte ca într-un tren ce stă să dea cu spatele?!?
Lumea modernă se schimbă uluitor de repede și dacă vă simțiți trecuți de viață, citiți, informați, nu-i destul, tehnologia distorsionează realitatea în multe feluri, unele foarte greu de distins, dar și mai greu de acceptat. Mecanismul interior e ca atunci când realizăm că suntem păcăliți să căutăm dinadins dovezi că ne înșelăm tot noi (!), iar rețelele sociale oferă asta din plin: oricum ai face, tot găsești pe cineva care e de acord cu tine.
Așa că luați o pauză de scroll sau telecomandă, ieșiți la o plimbare mai intensă sau alergare, mergeți cu orele prin natură, curățați grădina, tăiați lemne, dați zăpada etc., priviți în sinea voastră: nu mă vede nimeni, nu știe nimeni cine sunt, dar eu știu.
*
Strava zice că în noiembrie am alergat 142km cu 2600m+, am drumețit în familie17km cu 350m+ și am avut o primă ieșire la schi. O lună modestă, dar totuși cu un concurs, unul și bun, maratonul. Acum pot spune că s-a încheiat și sezonul meu și trebuie să mă motivez pentru următorul cu niște curse în calendar (acum, dacă am scris, poate și fac!).
*
În noiembrie, luna aniversărilor cum îi spun eu, blogul a împlinit 16 ani, eu cu Andrei 15, iar Miruna și Andrei au mai crescut, respectiv albit, un pic. E drept că nici eu nu mai arăt la fel când mă privesc în oglindă. Când chiar o fac, ultimii ani punându-și amprenta pe zâmbet, râs și privitul în ochi.
*
1- 3 noiembrie, prima dată la Livigno, o stațiune italiană de schi din inima munților cu același nume, pe unde ne-am plimbat, alergat și privit la șemineu. Aproape de Elveția, la 3h de condus din Altstätten, un loc de revenit pentru că sunt multe de făcut acolo și e tare frumos. Inclusiv un concurs de alergare 🙂 Găsiți impresiile pe blog.
*
9 noiembrie, o alergare lungă prin Appenzell (20km, 600m+), ultima înainte de maraton. În timp ce Altstätten dormita sub ceață, mai sus pe platou era soare din plin, astfel că am urcat cu trenul cu cremalieră și m-am bucurat de ultimele zile faine de toamnă. E drept că nici nu voiam prea multă diferență de nivel, ci doar să simulez condițiile de la maraton cu multe urcări și coborâri.
Soarele i-a convins și pe ai mei să vină puțin la o plimbare și să mă pescuiască la final.
*
17 noiembrie, Frauenfelder Marathon – experiența la care m-am înhămat impulsiv în octombrie și care a ieșit destul de bine. Nu obișnuiesc să fac postări dedicate curselor fără munte, dar fiind primul maraton de acest gen, am avut multe de spus.
*
22 noiembrie, a nins cu iz de iarnă și nu cu toane de septembrie-octombrie cum s-a mai întâmplat. Afară arăta feeric, dar eu m-am trezit gata deprimată. Nu-mi venea să ies. Andrei m-a convins și bine a făcut, soarele a fost doar dimineața. M-am bucurat pe jumătate de natură, căci sentimentul de neapartenență a fost mai puternic. Aș fi vrut să fiu pe potecile de acasă, căci și acolo a nins în același timp…
Sâmbătă, Andrei a fost la schi într-o stațiune micuță de la austrieci (Bödele), iar duminică am mers toți trei, să testăm echipamentul dar, mai ales, ieșitul din casă: e un sport în care mai întâi transpiri cu îmbrăcatul și căratul (sic!). Nu pot spune că am schiat de m-am omorât (pârtia a fost mică, abia am strâns în total 4km), dar am apreciatul statul la soare și ziua petrecută în familie.
Viața merge înainte, țara înapoi
Nu e o exagerare, e o involuție faptul că nu recunoaștem manipularea, că nu avem ca popor un spirit al gândirii critice mai bine dezvoltat.
Nu trebuie să ai diplome sau facultăți, gânditul cu propria minte e un atribut care vine din educația cumulată de la școală, familie, societate plus autoeducație.
Cum la școală s-a insistat cu tocitul de prea mult timp, cum acasă și în societate nu se prea acceptă individualitatea (să nu spui/faci x că ne faci de rușine!), a rămas autoeducația, dar câți își urmează instinctul, intuiția, curiozitatea de a afla mai multe, de a se perfecționa, mai ales acum când există scroll-ul infinit prin viețile altora?!?
Ne răzvrătim și vrem SCHIMBAREA, dar aceasta nu se face dând foc la casă că așa se scrie „masiv” pe rețele, ci gândim înainte.
Căutăm. Ne întrebăm: băi, dar ce înseamnă de fapt asta? ia să caut eu pe net. EU, nu altul pentru mine! Că de aia am telefon. Sau nu?!? O bibliotecă universală, dacă îl folosești cum trebuie.
Citiți, lăsați video-urile, acolo se manipulează foarte mult pe bază de mimică, gestică, sunt tehnici de respirat, de lăsat pauze între cuvinte, de pronunțat apăsat, de exprimări dramatice. Scrisul e conținutul fără aceste înflorituri pe care un sociopat le poate stăpâni și folosi cu intenție, pentru a avea satisfacția puterii, grandorii.
Sociopat = persoană înșelătoare, cu farmec, dar lipsită de empatie, de conștiință, de responsabilitate, care manipulează cu bună știință, folosindu-se de carismă; persoană inteligentă care se poate controla când planifică ceva, dar care în situații neprevăzute devine impulsivă și agresivă.
*
Alegerile (24 noiembrie) au adus ceva optimism iar apoi haos, să nu credeți că dacă stau departe se simte mai puțin. Dimpotrivă, acasă mai discuți, te mai agiți, te mai descarci, departe îți frămânți mintea mai mult de unul singur.
De aceea are Tik-tok-ul o priză așa mare în diaspora, e modul în care poți fi la curent cu ce fac restul românilor, doar că asta vine la pachet și cu multă, multă prostie și prosteală, ceva de nesuportat pentru un om cu minim de decență și/sau logică.
Iar prin faptul că e o aplicație lipsită de control real, banii și algoritmii pot propaga orice se dorește, prea rar ceva bun: cine are deja banii, vrea puterea.
Cum trăiesc într-o țară destul de conservatoare, cu un curent tradiționalist puternic, dar nu extremist și visător/idealist ca cel propagat pe la noi (părerea mea), realizez cât de pe lângă subiect e cam tot ce se întâmplă la noi, mai ales cu acei votanți care chiar cred că au nimerit un astfel de candidat.
Să fii patriot înseamnă și să n-o arzi toată ziua pe tiktok, adică să-ți petreci timpul cu lucruri utile sau mult mai sănătoase pentru tine/țară: muncă, sport, meșterit diverse (dacă ar vedea elvețienii câte mall-uri avem…). Și să nu fii corupt. De niciun fel.
În fine, am scris pe facebook multe, comentarii pe la prieteni, nu m-am putut abține. Eu înțeleg că se vrea schimbarea sistemului, că doar și eu vreau asta și asta votez de când mă știu, în principiu anti-psd, dar pentru mine e clar că noua speranță e de fapt una cu ștate vechi în sistem/securitate, iar planurile lui Ciolacu îl includ. Dacă n-a mers planul A, alegerile se vor anula probabil căci s-a trecut la planul B, renumărarea, prima din istorie și un grav precedent pentru alegerile viitoare: când puterii nu-i convine, renumără până iese.
Cert e că ne va trece glonțul rusesc cât de curând pe la ureche, metaforic sau nu, și chiar contează ce direcție urmăm ca țară. După ce am văzut cum merg lucrurile pe la alții, trebuie să schimbăm un singur lucru: CORUPȚIA. Asta strică totul! De aici pornesc toate relele. Dar poate renunța fiecare român la minimul spre maximul de corupție la care e părtaș?!? Fiți sinceri cu voi când nu vă vede nimeni.
Deznodământul se va afla luna viitoare, dar deznădejdea se simte de pe acum cu atâția ticăloși și sociopați în funcții de decizie.
Dar tot mă duc la vot și nu mă declar scârbită, căci 1. exact asta se vrea de minim o guvernare încoace, și 2. e un drept, e o obligație, e patriotism (mai ales dacă alegi pentru țară, nu doar pentru tine în particular, dacă alegi pentru viitor și nu doar pentru prezent). Patriotismul nu e despre numărul icoanelor pupate, sârbe la nuntă și sarmale de sărbători, ci despre a face ce trebuie chiar dacă nu-ți iese nimic din asta.
La mulți ani, România! Fii (mai) deșteaptă!
Iar tu române, nu uita: ești patriot când gândești.
Galeria ici-colo
Din pacate ceea ce am vazut in ultima vreme in Romania nu are legatura atat cu patriotismul cat cu o adevarata fascinatie (in crestere) pentru dictatura.In mod oarecum surprinzator, cei foarte tineri care nu au prins vremurile dinainte de ’89 si nici tranzitia dureroasa a anilor ’90, sunt categoria de varsta cea mai vulnerabila la mesaje de tipul asta.Stiu ca multi vor spune ca a fost un vot de protest si asa si este.Doar ca este mai mult decat atat.La 35 de ani de la revolutia din ’89, aproximativ un sfert din tineri credeau ca le-ar fi mai bine intr-o dictatura decat in democratie.Si cred ca asta incepe sa fie pericolul cel mai mare pentru Romania, dincolo de votul de protest.
Sunt de aceeași părere și aici cred că tot Iliescu ne-a tras-o pe termen lung. Dacă condamna oficial comunismul imediat în 90, înlătura din funcții pe foști securiști, dacă educația mergea în această direcție de a arăta cum au stat de fapt lucrurile, populația avea altă imagine de ansamblu care se transmitea și tinerilor. Dar, din păcate, s-a făcut exact contrariul, iar cei care au educat (școală, părinți etc.) au continuat să aibă această nostalgie (după vremea când erau ei tineri, de fapt!).
Ce mă dezamăgește maxim la aceste alegeri este lipsa gândirii: în numele votului anti-sistem s-a votat tot… sistemul. Securiști peste tot, inclusiv CG, inclusiv în AUR, SOS și POT.
Din pacate in Romania nimeni nu a dorit cu adevarat organizarea unui proces al comunismului. Tot asa cum nu a existat nici unul al miscarii legionare, pentru ca da, si despre partea asta din istorie ar fi trebuit discutat.De la Iliescu si partidul lui nu cred ca avea nimeni asteptari sa faca asa ceva.Tragedia insa este ca nici ceilalti nu au dorit sa o faca(incepand cu CDR-ul din ’96 care a avut un sprijin enorm din partea populatiei in primii ani)