Iunie a fost luna teilor și-a trandafirilor. Tot orașul a mirosit a ceainărie sau a parfumerie, depinde pe lângă ce-am trecut, uneori ambele concomitent. Iunie a fost luna fără ploi, cele câteva mici excepții pot fi omise, iar mini seceta se vede în culoarea gălbuie a câmpurilor și în pâraiele și canalele aproape secate.
Eu mi-am continuat alergările, am gătat planul de antrenament de care tot scriu din februarie încoace și am trecut linia de finiș în top zece la cele două concursuri mult așteptate. Simt că s-a încheiat o etapă și că trebuie să mă pregătesc pentru următoarea. Vacanța va fi numai bună pentru căutat idei.
Strava zice că în luna iunie am strâns 21 de alergări cumulate în 233km cu 9200m+ (numai concursurile au avut 35km, respectiv 54km, dar între au fost multe alergări scurte, de revenire). Două urcări din Altstätten la St. Anton (vârful de deasupra orașului) – am ajuns la 13 pe anul ăsta, 23km de drumeții în familie sau cu prietenii și necontorizați kilometri pe bicicletă (adesea nu iau nici ceasul).
Altfel în prima poză de sus, făcută după cursa de la Innsbruck, se văd genunchii umflați și inegali. Și-au revenit tot cu alergare, e drept, ușoară.
Viața de alergătoare nu înseamnă doar timp în natură, plăcerea mișcării, endorfine după un antrenament intens, mușchi definiți și celulită puțină, ci și dureri de tot felul, hormoni sabotori, bronzări inestetice și nesănătoase, frici de accidentare etc.
Dar aleg cu ochi închiși fiecare zi în care pot să alerg.
În alergare: final de plan, două concursuri
Când scriu acest rezumat al lunii, ar trebui să mă odihnesc după ultimul concurs. Poate că o fac fizic, dar mental sunt în sevraj, îmi vine s-o apuc într-o direcție și să alerg, la deal, la vale, tare, încet, nu contează. Asta și pentru că m-am refăcut incredibil de repede, fără febră musculară și fără scădere de imunitate. Doar atunci imediat după concurs am fost praf și încă jumătate de duminică. Mai tare m-a ars soarele…
Planul s-a terminat o dată cu Scenic Trail și de-acum sunt pe modul vacanță (chiar vine vacanța Mirunei și o avem plănuită toată la cât e de mare… 5 săptămâni). Desigur că o să mai alerg, am o formă pentru care am muncit 20 de săptămâni și vreau s-o conserv. Plus că nu știu la ce concurs mi se mai năzare să mă înscriu din scurt și vreau să fiu pregătită.
🏃♀️ 3 iunie. Cursa K35 (35km, 1800m+) din cadrul Innsbruck Alpine Trailrunning Festival (IATF) mi-a confirmat că antrenamentul de 17 săptămâni (din 20) a dat roade, scoțând un timp bun de loc 7 open feminin și locul 1 pe podium la categoria de vârstă. Dar mai ales o poveste frumoasă de răsfoit cândva.
🏃♀️ 24 iunie. Cursa K54 din cadrul Scenic Trail. Primul ultra maraton (54km, 3800m+) pe anul acesta, o incursiune în cantonul Ticino, cu peisaje superbe văzute de sus, dar și cu 9 ore petrecute pe un traseu cu parcă prea multe urcări, la capătul căruia am trecut finișul pe locul 9 la feminin. O cursă mult mai grea decât anticipasem, dar am ajuns cu bine la capăt și asta contează.
Pe poteci: în familie, dar și cu prietenii
🥾 10 iunie. La minunatul lac Seealpsee din Alpstein cu prietenii din Germania și din Altstätten. În sfârșit, a avut și Miruna compania Izei, iar traseul montan a fost parcurs mult mai ușor și mai cu spor. Deși nu pot să mă plâng nici de excursia mamă-fiică de anul trecut, unde găsiți descrierea dacă aveți drum prin zonă (10km, 380m+).
🥾 18 iunie. O drumeție în familie din zona Bad Ragaz prin canionul Taminei. Din păcate, am început chiar din oraș, cam prea devreme, partea spectaculoasă fiind mult mai sus pe firul canionului. Ne-am mulțumit să ajungem până sub pod (6.7km, 150m+) și să lăsăm continuarea pentru data viitoare, cu o abordare care să iasă mai scurtă pentru picioarele Mirunei și poate cu ceva mai puțin forestier.
Galeria ici-colo
Nu se întâmplă mare lucru în orășelul de pe Valea Rinului, dar tot se adună poze cu câte ceva inedit sau încă nearătat și pe blog.
Continui să mențin galeria aici și nu pe vreo rețea pentru că aici are un sens, face parte dintr-o poveste, blogul dăinuie din 2009 încoace și continuă, iar selecția de poze pentru el a fost și e mereu destul de riguroasă, că deh, spațiul nu e nelimitat (și acuș în august vine factura).
