[Jurnal în mișcare 03’23] Tot pe fugă

În luna în care de obicei îmbătrânesc, am alergat mai mult ca niciodată. Și n-aș vrea să transform acest blog într-unul exclusiv sportiv, dar e cam tot ce mi se întâmplă în această perioadă. Probabil m-am păstrat pentru aprilie care va însemna prieteni, socializare, revenire acasă, revedere cu toată lumea cât cuprinde și, desigur, alergare.

Ce mă mai aduce în ochii voștri sunt pozele, astfel că impresiile foto din Elveția continuă să apară în versiunea orășelului de provincie unde e deja primăvară, mai puțin în diminețile când ninge peste noapte. Și se întâmplă des.

În alergare

Am ratat ocazia să alerg maratonul anilor, dar chiar nu se potriveau cei 42km în programul pe care îl urmez. Nu-mi pare rău, pentru că mi-am propus să fiu bine nefăcând nimic deosebit. Și chiar am fost… pentru o zi. La anul pot alerga 42 + 1, ar fi și timpul pentru un personal best (PB) pe această distanță – ce să faci și în martie când munții sunt încă plini de zăpadă?!?

Vă spuneam în postarea lunii trecute că am început să urmez un plan de antrenament, intens, solicitant, structurat, de care reușesc să mă țin mai bine decât speram. Sunt la săptămâna opt din douăzeci. Pentru cine e interesat, am lăsat un review detaliat pe pagina lui Robert Hajnal.

Strava zice: 305km cu 6400m+ elevație cumulată în cele 27 de alergări din 31 de zile, doar o urcare la St. Anton (a cincea pe anul ăsta), dar și prima urcare la Hoher Hasten (1791m) – o mini aventură cu Ștefan printr-o zăpadă ce ne-a întrecut așteptările.

19 martie. Primul concurs al lui 2023, Rhylauf Oberriet și cursa de 10km, omologată, care încă nu-mi cade bine la început de sezon. Anul trecut i-am dedicat postare separată pentru că era prima cursă în afara României. Pe scurt, anul trecut m-a bătut vântul, dar m-a și ajutat obținând PB pe 10km (43min) plus o sinuzită. Anul acesta m-au bătut hormonii și am scos 44min, dar fără sinuzită. Și tot locul 4 la categorie. Sunt la fel de constantă ca CFR-ul. Din seria ce se mai dă pe la concursuri, aici e o tradiție cu cel puțin franzelă împletită și borcănel de miere, asta că tot se întreabă lumea ce ne motivează (sic!).

Ce-o să ne amintim de fapt peste ani va fi prilejul de reîntâlnire cu cunoscuți din Elveția – Germania, că Miruna s-a jucat fericită cu două fetițe românce „și prietene”, cum zice ea, Ștefan a scos PB la semimaraton, iar Victor a dormit neașteptat de mult și de bine spre mirarea Monicăi. Iar eu sper să nu uit că poate n-am psihic de învingătoare, dar de încăpățânată este destul.

Longrun-urile (nu prea lungi, rareori am ajuns la 21km, dar cu 1000m+) au fost mai toate marcate de zăpadă, căci așa e aici pe Valea Rinului, pleci de la primăvara celor 400m+ și de pe la 800-1000m întâlnești fleșcăiala, nămolul, udătura, spălătura sau chiar nămeții. Uneori e feeric de frumos, dar trebuie să fie și-un pui de ger ca să ai parte de asta.

Terenul e foarte variat, asfalt, forestiere cu pietriș, potecuțe adevărate de trail, dar și „specialitatea” mea în căzături: pajiști din acelea veșnic verzi ce în combinație cu umezeala sau zăpada se transformă în tobogane.

Sezonul următor mă gândesc să îl întâmpin cu încălțări cu goretex și crampoane, de care credeam că nu am nevoie, dar m-am cam săturat să alerg mai mereu fleașcă la picioare și să mă adun de pe jos de parcă acum am început alergarea pe coclauri.

25 martie. Cea mai de seamă alergare lungă a lui martie, un semi cu Ștefan, 4h, 22km, 1300m+, un workout intens pe bază de omăt, bețele punând și brațele la treabă.

Am pornit pe ploaie, a ieșit pentru scurtă vreme soarele, apoi ceața, vântul și zăpada tot mai mare ni s-au pus în cale, dar tot am scos sub două ore până în șeuța de sub vârf. Am înghețat și m-am dezghețat de mai multe ori până sus, zăpada fiind din aceea udă, cu excepția zonei superioare unde pulverul a fost de vis… pentru cine schiază. Clar nu ne așteptam la atât de mult omăt proaspăt și nici să batem urme, cu o zi înainte muntele arătând ca un dalmațian, cu doar câteva pete albe.

Ne-am întors de la 50m de vârful Hoher Kasten, că nu mai avea sens să înotăm vertical în zăpada până la brâu și nici nu ne aștepta ceva sus, cabana fiind închisă. Aveam senzația că Ștefan își dorește un popas acolo, dar când ne-am lămurit, calea-ntoarsă a fost instant aprobată.

Am coborât pe partea cealaltă a muntelui pe unde era ceva mai multă vizibilitate, dar și mai riscant prin zăpada mare ce acoperea uniform serpentinele. Per total mi-a plăcut mini aventura, dar n-aș repeta-o prea curând, parcă prea multă fleșcăială pentru gustul meu (am ajuns acasă cu picioarele murate și am savurat o baie în cadă cu săruri, probabil ultima a sezonului).

Pe lângă alergare

Am reușit o drumeție tare faină cu prietenii noștri, iar Miruna a fost foarte încântată de ieșirea la zăpadă, de muntele dezvelit de ceață. Malbun este un loc perfect și pentru vara dacă vă nimeriți pe Valea Rinului în zona Buchs-ului.

Că tot e sezonul, am refăcut o pagină cu flori de primăvară cu dedicație pentru cei pasionați sau doar atenți la natura din jur.

Prin comparație cu ce mai crește prin alte părți, am dat întâmplător de o postare cu flori de primăvară din Canada. Mai mult sunt impresiile mele dintr-un parc sălbăticit de pe-acolo, dar m-am auto surprins să văd poze cu un raton de care am uitat complet. Dar dovada e dovadă 🙂

Galeria ici-colo

Cum au fost puține plimbări în perioada aceasta, iar din alergare am făcut mai puține poze ca de obicei, galeria foto nu e foarte variată, dar încerc, ca întotdeauna, să ilustrez nu atât peisajul de aici, cât lucrurile mai puțin obișnuite și care încă mă miră.

P.s. Găselniță: un maraton are 42.195km, deci „maratonul vârstei” nu e corect să se facă chiar de ziua „sărbătoritului”, ci adunând 195 de zile la acea zi. Mie mi-a ieșit că ar fi marți, 26 septembrie 2023. Cum nu sunt superstițioasă, ar putea fi o zi bună și total neînsemnată pentru o alergare pe cinste.

P.s.2. Robert zice, și are dreptate, că 0.195 e de fapt 19.5% din 1000m, adică 71 zile, deci data ar fi joi, 25 mai. Se nimerește în ultima lună a planului (Scenic-ul e pe 24 iunie, deci tot septembrie ar fi mai potrivit).