În iunie, popular Cireșar, s-a lăsat deja cu prea multă vară. Bernina Gletcher Marathon, competiția principală a anului, bate la ușă, de aceea alergările lungi montane s-au îndesit pe cât s-a putut. După, boierie – concediul cu familia și prietenii pentru care nu am nevoie de pregătire: sunt bucuroasă și nerăbdătoare ca un copil!
Iunie a fost și o lună a meditatului îndelung asupra pasiunilor pentru care dedic mult timp, muntele, alergarea și scrisul, părându-mi-se că neglijez altele. Ar fi multe de spus aici, cert e că nu le pot face pe toate bine, iar organizarea, prioritizarea nu se întrec cu adhd-ul meu. Cert e că mă simt cu musca pe pălărie și ce poate fi mai enervant vara decât musca?!? Țânțarii! Reali sau figurați, fiecăruia după cum îi fierbe sângele…
☼
În mișcare
Strava zice că în luna iunie am strâns 18 alergări cumulate în 190km cu 8950m+, nicio drumeție pentru că în fiecare weekend am avut o alergare lungă pe munte, o ieșire cu bicicleta, iar la capitolul sesiuni de exerciții… doar trei.
Iar dacă evenimentul local al PihaMoLa intră la capitolul curse, atunci am bifat și un vertical scurt la St. Anton, vârful la care tot urc când nu am alte idei (de 9 ori anul acesta… până acum).
În rest, pot să mă plâng de căldura căreia i-am dus dorul?!? De pe la jumătatea lunii s-a simțit ca iulie (de unde și titlul), poate de aceea cireșele au fost tare bune anul acesta – am reușit să cumpărăm în trei joi consecutive de la piața din Altstätten.
🏃🏽♀️
9 iunie, alergare montană în Churfirsten (28.5km, 2300m+). Am povestit în jurnalul Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul. O tură care mi-a încercat puțin limitele și care m-a dus la multe gânduri serioase.
🏃🏽♀️
14 iunie, alergare montană în Alpii Glarus (19km, 1700m+). Am povestit în jurnalul Arena Cascadelor Batöni și Heidelpass. Mi-am dorit să schimb muntele și traseul să nu mai fie prea expus, dar am reușit să gonesc la vale cu ploaia de vară după mine. E tura unde am descoperit că trecătorile din munți pot fi la fel de spectaculoase ca un vârf.
🏃🏽♀️
22 iunie, alergare montană în Alpii Rätikon (15.5km, 1600m+). Am povestit în jurnalul O primă incursiune în Madrisa Land. O nouă zonă descoperită și o tură scurtă, dar frumoasă și cu destule momente muncite cât să nu conteze cifrele, ci calitatea efortului.
🏃🏽♀️
27 iunie, jubileu PihaMoLa la 35 de ani, un alt grup de alergare din zonă, acesta alergând lunea. Ca fapt divers, MiLa aleargă miercurea de… 44 ani.
Fugăreala amicală a constant într-o urcare de 6km cu 666m (așa mi-a ieșit mie) pe care i-am dovedit în 50min, după un start pe căldură, la ora 18. Bașca după o zi de muncă, adică prea mult stat jos…
Picioare grele, chestii mâncate aiurea peste zi, sete, ce să mai, disconfort din multe puncte de vedere, dar important e că am tras de mine constant și am rezistat până la capăt – ceea ce nu se întâmplă când urc de una singură și mă iau cu pozele 🙂
Am fost puțini înscriși, la alergare doar cinci, primele două poziții fiind ocupate de două fete, eu venind la două minute de mult mai tânăra Sarina. După mine, la alte două minute Norbert, de 69 de ani. Se poate spune că ne-am măsurat puterile trei generații 🙂
Galeria ici-colo
Încep cu un video inspirat de animalele ce mi-au ieșit în cale pe când alergam. De obicei, ele mă aud venind, deh, tropăi, însă luna iunie a fost de departe cea mai norocoasă.
Și continui cu un video, tot de la o alergare, de data asta pe munte (Churfirsten) unde am văzut o turmă de ibecși, inițial pe o stâncă, dar la întoarcere și-au făcut curaj și au urcat printre oameni.
☼
