Denumit Castelul Hunedoarei sau al Huniazilor sau oficial Castelul Corvinilor (Corvineştilor) este de departe mult mai frumos decât mi-l imaginasem din fotografiile altora. De fapt, nu frumos, cât interesant, autentic, cu iz de poveste, de film medieval (impresii subiective poate şi pentru că n-am văzut prea multe castele până acum).
N-am să scriu ce şi cum stă treaba cu acest castel, găsiţi mai multe pe pagina oficială a castelului-muzeu: Castelul Corvinilor, pe wikipedia şi de la cei ce ştiu mai multe din cărţi şi au avut bunăvoinţa să dea şi online-ului de ştire. De la ei am citit şi eu să-mi satisfac curiozităţile.
Fotografiile mele (modeste căci un trepied e musai uneori) nu vor oferi un tur virtual, ci doar o viziune a detaliilor care pentru mine au dat viaţă zidurilor.
Îmi plac mult vitraliile, aşa că nu-l ratez pe întemeietorul castelului, Joan Corvinus de Huniad sau Ioan Corvin de Hunedoara şi nici restul ferestrelor pline de lumină şi culoare.
trepte bătrâne de sute de ani
fiori de gheaţă
fiarele
detalii însorite
cinci degete curioase
şapte picioare şi o rază
musafirul
apele pârâului Zlaşti înconjoară castelul ca şi numeroase cărări – n-ar strica să fie amenajate într-o zi…
Update:
p.s. Pentru cei ce caută cartea „Invitație la castel”, îmi cer scuze pentru informația lipsă sau pentru titlul meu (prea/ne) inspirat. Am găsit totuși că ar exista o piesă de teatru cu acest nume: „Invitație la castel” de Jean Anouilh. Baftă la căutări!
frumos; dac-as crede si in alte vieti – mi-ar fi placut sa fiu regina 🙂
Invitatia facuta la castel, prin fotografiile realizate, pune amprenta personala si ne place. 🙂
Deci si fluturii sunt interesati de istorie.
Poate de coloritul vitraliilor? 😉
un loc unde inca nu am ajuns. foarte frumoase fotografiile. Felicitari
@Malina: ehee, macar ai fost sincera 😛 si modesta
@Gabriela: era cam ametit fluturele ala ce-i drept, m-a lasat sa-l iau in palma si sa-l duc la adapost pe un zid…
@Mircea: trebuie sa ajungi, tu sigur o sa scoti niste fotografii super!
mi-e cam dor de tine; poate ne vedem si noi, cand te intorci!
Deosebite cadrele surprinse de tine.
Corvinestiul e ‘Castelul’, prin definitie.
Nu-i altul ca el de castel (in Ro).
Asa e Alin, e Castelul.
Am fost si eu de 2 ori , la varste diferite, vazandu-l de fiecare data cu alti ochi, dar mereu impresionata de farmecul sau aparte.
@Gabi: Si eu sper sa revin peste cativa ani
@Roze: Mulumesc, fiecare varsta are ochii ei 🙂
Superbe imagini! Am fost …. cand aveam 12-13 ani cred; si nu-mi mai amintesc mare lucru. Dar citind articolul tau, chiar mi-ar placea sa il revad.
vitralile de la castel au fost realizate de tatal meu Nicolae Moldoveanu – Nae; https://www.facebook.com/identitydesignart/
Mulțumesc frumos pentru informație! Am să urmăresc pagina.