Mi-am apăsat buzele peste tricou simțindu-i spatele mic și slab. M-am ridicat puțin cât să-mi mut buzele spre omoplatul drept și-am bănuit că-i place. În lungul coastelor mi-am plimbat buzele îngânându-i „e și asta un fel de masaj… uite cum îți sorb durerea și, după ce voi pleca, o suflu afară, vrei?”.
A dat din cap că da adăugând „nu pe partea aia mă doare”.
Mi-am mutat buzele peste tricoul lipit de omoplatul stâng și-am tras în piept aerul cald din bumbacul moale. I-am simțit degetele prin părul meu revărsat peste ea. Cu mâna întoarsă mă căuta, cu podul palmei alb, cu degetele prin părul meu. Am continuat să o mint că îi sorb durerea neavând nici o putere magică.
„Costel” am alintat-o atrăgându-i atenția. „Un om avea doi măgari, pe unul îl chema Costel și pe celălalt Cornel”, am început să-i spun interpretând un banc ce mă face mereu să zâmbesc a duioșie. „Costel pentru că era numai coaste, iar Cornel pentru că era numai coarne… ”. Mereu mi-i imaginez pe cei doi măgari cerbi (bancul era cu cerbi, nu știu de unde măgarii…). „De-acum înainte când vezi pe unu’ slab îi zici Costel… binee?”. A dat din cap aprobator. „Iar când vezi unul stând cocoșat, așa ca tine câteodată, îi spui Coco de la Cocoșilă”. A aprobat și asta.
Am încercat să zâmbesc, ea nu, doar părea un pic mai liniștită. Când am plecat mi-a făcut pa-pa din vârful degetelor de la mâna rămasă pe spatele-i mic și slab fără să-și întoarcă spre mine capul cufundat în pernă ce din ușă nici că se mai vedea.
De fiecare dată când ies din spital îmi doresc să apară autobuzul și să alerg nebunește câteva secunde până în stație. În seara asta mi-am dorit și mai mult încât am pornit la „pe locuri, fiți gata…” doar pentru că mi s-a părut că vine. Și chiar venea.
Abia trecusem de copacul preferat, martorul zilelor mele la plecare și la sosire, când mi-am amintit de promisiunea făcută suflând spre ramurile lui durerea sorbită.
Si eu as vrea sa-i sorb durerea fetitei. Sa-i spui ca prietenii tai o iubesc.
Data viitoare, sufla prelung, inainte sa sorbi. Se incalzeste locul si o sa-i placa…
Va tinem pumnii!
Mulțumesc Alin, dacă s-ar putea lua durerea și chinul dintr-o sorbire sau cu mâna sau cu gândul… O să-i spun, îți promit că o să-i spun.
Mi-e greu sa asez intr-o ordine fireasca cuvintele ce-as vrea sa-mi exprime ce simt dupa ce-am citit….Stiu ce-nseamna coplesirea asta si neputinta de-a face o magie „reala” de-ai lua micutului suflet toata durerea existenta…Suflarea ta a facut ca la mine sa bata vantul, in tine – in noi toti – ceva miracol exista….Maine am sa suflu printre crengutele iernite si poate un pic am sa reusesc sa-i iau si eu din durere sau macar s-o alin…:)