Au trecut 10 ani de cand am plecat de-ACOLO. Am invatat ca sa plec, asta era singura cale pe care am stiut-o de cand m-am nascut. Poate unii m-au acuzat pentru ratacirile mele. Stiu, or fi avut si dreptate. Astazi nu mai conteaza decat cercul abia inchis si nu oricum.
M-am bucurat sa-mi revad colegii, chiar foarte mult. Mai mult decat ma asteptam. Nici nu stiam cat aveam nevoie de aceasta intalnire. Multumesc celor care m-au cautat pana la capat. As adauga ca-mi pare rau pentru marea mea tacere din toti acesti ani. Sa zicem ca mi-am implinit visul si-am fugit de-acasa. Si ca orice copil cuminte, m-am intors. Si ca nu orice norocos, casa a fost plina.
norocoasa de mine, am avut loc in ultimul vagon…
