Cum erau alergările mele la începuturi: greoaie, scurte, dureroase, terapeutice, rare.
Cum era scrisul pe blog la începuturi: obsesie, rutină, anonim, încriptat, sărac.
Cum îmi imaginam munții neurcați, anotimpul alb, alpinismul: cu dorință, cu teamă.
Unele lucruri nu se schimbă niciodată, pauza reactivează începuturile, omul redevine umil, de printre rânduri se evaporă inspirația.
Încep să-mi amintesc pentru că o iau de la capăt.
In primul rand, succes in noul inceput!
Apoi am vrut sa adaug un titlu fotografiei din acest articol: Petrified Ship. Lantul ca de ancora a inspirat acest titlu impreuna cu versantul drept precum coca vasului privita sub un anumit unghi. (Tradus nu suna la fel de bine.)
Mulțumesc, am nevoie! Chiar mult…
Și îmi place titlul, ai intuit starea de spirit 🙂