încep cu
În toamna asta port rochie. Şi n-am avut deloc sentimentul acela de fâstâcire al femeii ce renunţă dintr-o dată la blugi. Nu am avut un motiv anume şi n-a rezultat o stare anume. Şi totuşi mă trezesc şi mă simt de parcă n-aş fi purtat toată viaţa pantaloni aşa cum de pildă, bunica mea n-a purtat sau alte femei de seama ei de la ţară. Nu cred c-o să mă ţină mult, doar constat.
şi cu o anume legătură
Deşi sunt născută primăvara, îmi număr anii mai mult toamna odată cu schimbările cele mai mari din viaţa mea. Şi uneori îi scad anii, nu doar îi cresc, iar numărătorile nu sunt neaparat din unu în unu.
Ard de nerăbdarea de a scrie odată şi-odată despre toamnele mele, pentru că toamna e singurul anotimp cu adevărat sincer. Şi vă spune asta un om care atunci când se minte pe sine, o face frumos şi cu entuziasm, patos şi imaginaţie, ceea ce vă sugerez şi vouă căci trăitul în exces în sinceritate pură cu propriul ego e deseori, şi el, tot o minciună.
cam atât… sau nu
Emoţiile şi furia sunt cele care ne definesc când sentimentele sau locurile sau oamenii din jur n-o mai pot face.
p.s. sper că nu v-am pus prea tare pe gânduri cât eu alerg pe plaiurile Craiului…
Eu am înţeles (s-au cel puţin asta mi-am dorit să înţeleg) că te măriţi. Şi ăsta, ar fi un motiv bun de purtat rochie, nu?
🙂
ce culoare, ce culoareee? 😀 🙂
P.S. Bafta si voie buna la maraton!
gandul m-a dus la intalnirea dintre Soare si Luna 😀 aproape sa strig de uimire: in sfarsit se marita Soarele (acceptam gramatica)
” trăitul în exces în sinceritate pură cu propriul ego e deseori, şi el, tot o minciună”….of…si cum e mai bine?!?!?!
„Emoţiile şi furia sunt cele care ne definesc când sentimentele sau locurile sau oamenii din jur n-o mai pot face” e atat de…reala, ca doare!
Bafta la maraton Claudia! Stiu ca nu vei renunta la Dl G, stiu ca vei scrie un jurnal plin de patos, sincer si rupt din adancurile inimii; asa ca abia te astept!
Indiferent de loc, esti castigator, doar prin faptul ca ai participat! (spunea cineva, dar nu tocmai sub forma asta :D)
Orice eveniment ar fi, ma bucur de imaginea ta in rochie, poate gaseti o rochie cu dantela si niste manusi frumoas crosetate.
@Claudiu: e un bun prilej, doar ca nu ma marit. Stiu, nici de data asta ;)) Nu stiam cum sa raspund mai repede ca sa nu-mi induc cititorii in eroare sau in… fantezii :”>
Toamna asta port rochie ca ma simt mai feminina ca de obicei si asta are ceva legaturi cu coracon-ul 🙂
@Gabi: rosie, gri cu galben, maro cu imprimeu, negru – adica am minim vreo patru rochii 😀
Sarumana de urare, am avut parte de ambele
@Renutzu: i-am raspuns lui Claudiu pe tema maritisului (bag seama ca am deja un grup de sustinatori, multumesc)
Voi scrie jurnalul, va mai dura un pic pana strang poze si las impresiile sa se aseze, dar a fost un maraton minunat si 41 de km aproape de sufletul meu 🙂
@Dunia: rochia cu dantela e pe umeras, manusile ce-i drept nu, dar e intr-adevar o imagine a mea pe care nu am vizualit-o prea des, la interior vorbind, ca doar in oglinda e un fapt, altfel devine o stare.
Sper ca una o s-o porti in 21 la Tudor Gheorghe.
Bine ca mi-ai amintit, trebuie sa ma mobilizez pentru bilete!