Cum m-am întâlnit cu Fericirea

Am găsit fericirea ieri pe munte.

Am stat o vreme una lângă cealaltă, dar n-am avut curajul să o întreb de ce mă lasă să o văd, să-i stau alături. Pesemne mi-a ghicit gândurile pentru că am auzit-o şoptind:

Oamenii ar opri timpul în loc de-ar putea, dar nu s-ar opri pe sine. Eu alerg mai mereu după ei, însă ei nu stau locului nici o clipă…

Apoi a tăcut. Chipul îi era lipsit de ambiţie, părea nepăsătoare în faţa renunţărilor şi frustrărilor, era toată un zâmbet uimit ca al omului ce caută puţinul şi găseşte mai mult decât poate duce. Simţeam că-mi oglindeşte intenţionat starea de spirit.

Din politeţe nu m-am mai holbat la ea, la fericire. Soarele se apropia de apus peste o mare de nori, zăpada scânteia, vântul îmi cuprindea obrajii şi lacrimi de slăbiciune la vederea ăstei Frumuseţi îmi tremurau pleoapele.

A trebuit să plec după o vreme şi, când să-i spun Rămas bun, Fericirea deja plecase.

Apus de soare în Bucegi

5 Comentarii

  • Claudia, poate ca fericirea se tine scai dupa tine, ca o umbra mica si pribeaga. Mereu la un pas in urma ta…
    Eu iti doresc sa o lasi sa isi faca un cuib in inima ta. Sarbatori cu bucurie.

  • De cele mai multe ori fericirea este langa noi, in lucrurile marunte pe care le trecem cel mai des cu vederea… 🙂

  • @Irina: sigur se tine, dar nu se arata, iar uneori, nu am timp sau nu-mi aduc aminte de ea. Un cuib mic sigur are insa stie sa si zboare 🙂

    @Mik: uite ca aici nu stiu daca sa bag muntele la lucrurile marunte si privit dintr-un unghi e, din alt unghi nu e si cred ca si lucrurile astea marunte nu sunt intotdeauna asa marunte precum par…
    E drept ca fericirea e langa noi, dar noi ne asteptam la intalniri marete, la momente inaltatoare, cu tam-tam, cand de fapt ea, Fericirea, nu e deloc pretentioasa…

  • Fericirea ar trebuii sa fie o prioritate pentru toata lumea. Pacat ca uneori ne pierdem in detalii si nu mai savuram toate momentele in care se afla EXACT fericirea. Va doresc o zi buna si Sarbatori fericite alaturi de cei dragi !

  • Ai dreptate Claudia, insa eu nu ma refeream la munte, ziceam despre fericire la modul general 🙂 muntele e o categorie aparte pentru multi dintre noi 😉
    Si da, lucrurile marunte nu sunt intodeauna asa marunte cum par, noi nu stim mereu sa le apreciem la adevarata lor valoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *