În curtea interioară a spitalului ciori şi câini. Bolnavii le aruncă felii de pâine. E un fel de zoo-maidan acolo şi atâta timp cât priveşti de la un geam, e chiar captivant. Câinii sunt cu treaba lor, ciorile la fel. La numite felii de pâine se duc câinii, la altele ciorile. Câinele care prinde felia e stăpân absolut asupra ei, la ciori e mai complicat. Una fuge cu pâinea în cioc, celelalte o urmăresc până când felia e înjumătăţită, jumătăţile înjumătăţite şi tot aşa.
Tata îmi spunea: ciorile trăiesc mult pentru că singura lor grijă e supravieţuirea şi nimic altceva.
Câinii se plimbau doar în lungul unor poteci făcute tot de ei. Fuseseră acolo încă de la prima oră a dimineţii. Ciorile nu. Ele au venit pe la opt şi s-au desprins dintr-un stol mai mare ce a continuat migraţia. După câteva ore ce incluseseră şi servirea micului-dejun în spital, câinii erau plictisiţi, ciorile sătule. Câinii aliniaţi pe poteca lor, ciorile pe câte o creangă de copac de unde rareori se mai deranjau cu câte-un zbor.
Un zgomot i-a făcut pe câini să tresară şi au pornit-o în goană spre sursa lui. Nu era nimic pesemne căci s-au întors repede la locul lor. În camera de spital era frig. Uneori atât de frig încât senzaţia de frison mă îndrepta spre fereastră: oare ce mai fac ciorile??!
Am inteles ca, micuta ta povestire cu eroii principali, cativa caini si cateva ciori, a fost scrisa in spital. E vreun motiv serios? Sau doar in vizita pe la cineva?
Iti doresc sa fie bine, in orice situatie.
@Claudiu: eu doar in vizita ca altfel scriam un roman intreg… Multumesc, sper si eu sa fie bine, se pare ca momentul cu emotiile mai mari a trecut.
Acum realizez ca postarea anterioara si de fapt comentariile se refereau la cineva cunoscut in suferinta. Si eu ii doresc insanatosire grabnica , care automat va aduce din partea ta postari vesele asa cum m-am obisnuit deja sa citesc 🙂
Am avut un pui de cioara pe care l-am hranit cu mana mea vreo 3 saptamani… 🙂
@Gabi: multumesc, suntem pe drumul cel bun de-acum 🙂
@Alex: cat de tare! Si apoi a zburat presupun, nu?
:))) Daca n-ar fi si un „spital” in postare restul e chiar haios, cateii au venit in galop si-au plecat la trap….continuarea titlului (…de dupa fotografii) ar fi fost „tur retur”! :)))
@Aurash: m-ai facut si pe mine sa rad. Intr-adevar, daca nu era spitalul… nu erau nici pozele. Mai tare e ca nu-s aceeasi trei caini cei care se intorc cu cei care se duceau nerabdatori sa vada „ce-i??!”
chiar astazi am vrut sa fac un experiment cu ciori: sa arunc vreo 2 nuci si sa le urmaresc cum reusesc sa le sparga pentru a putea manca miezul (e probata deja).
insa cand am deschis geamul, toate ciorile care parca ma urmareau de pe crengi, au zburat care incotro. n-am mai putut face micul meu experiment.
@Carmen: probabil undeva in parc o sa-ti reuseasca experimentul. Asta cu aruncatul de la geam cred ca mai mult le sperie – la cat de mult traiesc, le-or fi vazut pe toate 🙂