Pe drumul său, fotografie realizată în ianuarie 2012, Pilsen, Cehia
Când vine vorba de frustrări sunt foarte aspră cu mine căci mi-e greu să discern dacă e cu adevărat o frustrare de care sufăr sau e un adevăr pe care mi-l asum, dar nu-l pot transmite mai departe pentru a nu cădea în desuet.
Am observat că lumea e tot mai orientată spre conţinutul transmisibil (vezi facebook sau maniera de a publica ceva în aşa fel încât să se poată preta la Share şi Like). Nu ştiu dacă e o frustrare de-a mea sau o simplă constatare a stării de fapt. Până a fi sigură pe ceea ce timpul va demonstra, sunt încăpăţânată în a fi eu însumi spre ne-deliciul publicului.
Altă frustrare de-a mea sau nevinovată constatare e că sunt foarte multe site-uri unde sunt publicate fotografii. Pe unele, site-uri de autori consacraţi, fotografiile sunt superbe, cu poveşti, tehnică, tot ce vrei, mai puţin comentarii – nu e vorba neaparat de aprecieri ci de relaţionare / comunicare. Pe alte site-uri, pozele sunt banale, unele chiar jenante, autorii lor sunt fotografi profesionişti (în sensul că oferă servicii contra cost), iar comentariile curg gârlă. N-am înţeles cum stă treaba şi sincer, nici nu vreau să ştiu, dar chiar aşa de jos e nivelul general de apreciere sau spiritul de turmă funcţionează ireproşabil??! (internauţii în general sunt mai receptivi la postările care au deja aprecieri, în felul ăsta nu sunt ei primii – bag seama că e o anumită teamă de a-ţi expune propria părere: dacă restul nu sunt de acord, intru în gura lumii, devin paria??!).
Aşa că observ şi stau în cumpănă. Şi nu e vorba de facebook-ul în sine sau de fotografia ca artă, ci de felul oamenilor de a se raporta la ce le oferă internetul şi cum, pe mulţi dintre ei, chiar îi schimbă. Mi-ar plăcea să cred că evoluăm, în sensul că recunoaştem manipularea şi ne sustragem ei, şi chiar văd în manipulare duşmanul secolului ăsta, mai ales că e provocată din umbră, dar transmisă pretutindeni de fiecare între noi, gratis.
Sunt de acord cu tine … fara niciun alt fel de comentariu :)). Este una din remarcile mele de curand. Chestia e ca pentru mine orice / oricine devine mult prea mediatizat, sa zic asa, cade in banal 🙂 si isi cam pierde din stralucire . 😉 Florile rare sunt cele mai frumoase!
P.S. Am remarcat cei 3 F (as mai adauga „Fals” sau popularul „Fumat” :D)
@Gabi: mie-mi plac toate florile atata timp cat sunt flori si nu imitatii sau de-alea crescute pe banda in sera.
Titlului ii statea mai bine astfel: Trei oF-uri: frustrarea, facebook-ul si fotografia de forma
Constatarea este general valabila: nu atrage neaparat calitatea ci mai degraba celebritatea, mecanismele din spatele ei.
Ador fotografia postata .
„internauţii în general sunt mai receptivi la postările care au deja aprecieri, în felul ăsta nu sunt ei primii – bag seama că e o anumită teamă de a-ţi expune propria părere: dacă restul nu sunt de acord, intru în gura lumii, devin paria??!”
Asta ma duce cu gandul la magazinele alea de nu-ti vine sa intri pentru ca sunt prea sic si prea goale. Iti spui ca daca ai intra sigur ar tabara vanzatoarele pe tine sa te intrebe ce doresti su cumperi cand tu defapt doresti doar sa vezi. Dar „doar vazutul” se pare ca costa mai mult decat renuntarea.
@Abisuri: bine-ai venit pe meetsun, in primul rand.
Apoi, cum spui si tu, „celebritatea” atrage, eu as adauga si facilul. E mult mai simplu sa dai mai departe un link de pe youtube sau sa comentezi pentru ca si respectivul a comentat la tine si-atunci, pe baza de reciprocitate, se naste o mare „comunitate”, una falsa dupa parerea mea si fara un real folos.
De pe net / facebook lipsesc discutiile in general. Acelea care pun ordine in idei (de-asta e bun fain-ul de pilda), care te fac sa te gandesti la una-alta din jurul tau. Oamenilor le e frica sa se exprime cu adevarat fara sa inteleaga ca si daca o dai in bara, tot ai ceva de invatat. Important e sa-ti faci vocea auzita, sa se stie ca existi cumva si nu esti doar un alt pion care muta dupa cum e mutata majoritatea.
E buna comparatia cu magazinul (e una dintre mirarile mele :D) doar ca in ce priveste cuvintele, atitudinea costa mai mult prin lipsa ei.
As prefera de o mie de ori sa fim un popor plin de atitudine, buna, rea, dar sa fie, decat sa fim un popor blazat plin de acceptanta si indiferenta…
Discutiile necesita timp si profunzime. Nu mai avem din pacate chestii de astea demodate. Era 2.0 ne-a superficializat de-a binelea. Copiem ca primatele.
Sau, poate, va inselati. Poate ca nu timpul este problema, nici teama sau rutina. Poate lucrurile stau exact cum par si oamenii chiar sunt ipocriti, superficiali, egoisti iar alegerile lor in viata se bazeaza exclusiv pe mentalitatea de turma. Observati moda, de exemplu, oamenii sunt prea prosti pentru a realiza singuri daca un lucru e estetic sau nu asa ca aleg sa copieze o alta persoana. Fiind prosti, majoritatea aleg persoana gresita si astfel se nasc trendurile de cacat. Oricat de urati ar fi e ok, pentru ca sunt la moda.
Cat despre faisbuc, e de rahat. Social network = mass idiocracy. Orice retea sociala este un cancer, pentru ca acolo inveti ca e ok sa fii prost. Cand strangi milioane de prosti intr-un singur loc efectul nu poate fi pozitiv, doar daca e un poligon de trageri. Gloata nu va alege niciodata un exemplu pozitiv iar oamenii cu potential, incojurati numai de prostie, ori aleg sa renunte ori aleg sa urmeze gloata.
Si urasc blogurile ce au moderare, inspira prea multa nesiguranta din partea autorului. Comentariile de prost gust sau pe langa subiect trebuie combatute nu sa dai impresia ca nu exista.
@Krakilla: doar primul comentariu e moderat, apoi sunt aprobate automat si am ales metoda asta pentru a combate spam-urile introduse manual de diversi care nu sunt sortite vreunui dialog, ci doar reclamei total offtopic.
Mentalitatea de turma e destul de puternica si daca ne-am apleca mai des asupra ei, poate am si ajunge sa o constientizam. Nu cred ca doar „prostimea” ii cade in plasa, pana si cei cu minte aleasa sunt atinsi de prostie din cand in cand (dupa cum ii face elogiu Erasmus).
Comparatia retea sociala – cancer e destul de buna mai ales daca iau in seama acele persoane ce devin dependente al caror aport e nul din punct de vedere calitativ si care ajung sa nu se mai poata sustrage mediului. De fapt, asta e problema. Pentru ca vorbesc despre facebook ca utilizator, pot spune ca sunt oameni care produc si informatie, doar ca nu prea sunt luati in seama, oameni care sunt platiti pentru asta si oameni care pur si simplu pierd vremea fara sa cuantifice in ceva timpul pierdut.
Numara-ma si pe mine, o frustrata, doua frustrate, dar sa stii ca panza nu se va rupe niciodata.