E deja Luni. Va trebui sa astept toata saptamana ziua de Vineri. Stiu, si voi… ca doar dupa vine weekend-ul… in care aveti planificata o buna parte din partea traita a existentei voastre.
Pentru mine, vine Restul Vietii Mele.
Majoritatea dormiti la ora asta. Sunt frumoase ferestrele voastre. Colorate. Inauntru, televizoare, lampi, becuri, lumini de tot felul. Mamici, tatici, copii.
Peste tot pe unde am stat m-au urmarit turnurile si fumul… Inalte, respectiv alb.
Finally, I wait the fucking Friday 6!
M-a intristat acest post al tau. Transmite ceva sublim. Sublim si trist.Ceva ce numai cineva care priveste cosurile fumigande ale orasului stie. Ceva ce se pierde fara de noima in infinita mizerie a cotidianului. Orasul doarme iar noi asemenei sufletelor ratacite il bantuim pana in zori…
Ciudat ca Bucurestiul e mai frumos noaptea decat ziua. Si mult mai linistit de-asemenea.
In rest, eu sper sa dorm noptile astea. Am nevoie de somn, am nevoie sa fiu lucida pentru zilele ce vor urma. Si cu tot Frigul asta care s-a lasat de-odata, o sa pap ceva cald, o sa beau un ceai cald, o sa fac un dush fierbinte si o sa ma ascund toata sub plapuma doar cu nasul afara cat sa vad a citi din carte.
asteptam…mereu asteptam o zi.mereu asteptam acea zi care ne va schimba viata in bine.trebuie sa invatam sa traim clipele pe rand indiferent ca in ziua x se va intampla ceva de bine sau de rau.nu te gandi la ziua aceea.e ozi ca oricare alta.va veni,va trece,va rani,va lovi,dr fii sigura ca vei invinge.
De ce naiba nu putea fi Luni??! sau marti…
Sau poate e mai bine asa in ultima zi incheind ceva, cum se si intampla de fapt…
Numai ca numaratoarea inversa ma numara ea pe mine si nu eu pe ea si simt o apasare si o angoasa incredibile…
Uhhh…