Ma gandesc la acest post de cateva zile si l-am scris in minte de cateva ori deja. Probabil aceasta nu este cea mai buna varianta, dar mesajul va fi cu siguranta acelasi. De data asta nu voi mai scrie despre cat de amare sau de goale sunt unele zile sau cum am mai invins o stare fara sa fumez sau dimpotriva, fumand.
Azi vreau sa vorbesc celor care ma citesc. Va stiu aproape pe toti. Nu sunteti multi, dar pe majoritatea va cunosc sau am ajuns sa va cunosc. Dupa IP-uri, dupa ISP-uri, dupa localitate sau chiar dupa paginile pe care le rasfoiti. Chiar si pe cei al caror chip imi e necunoscut. Va multumesc pentru ca nu stiti cat de aproape va simt cateodata si nu neaparat pentru ca-mi cititi randurile. Binee! si pentru asta, pentru rabdare si pentru indulgenta de-asemenea.
Stiu ca blogul meu nu e nici un portal de stiri, nici o colectie de intamplari amuzante, nici furnizor de solutii pentru tot felul de probleme, in google are prea putine pagini indexate ca sa fie cunoscut si citit doar pentru ca apare peste tot, iar talentul meu la scris nu creeaza dependenta – asta e sigur.
Ma cititi pentru ca-mi purtati grija sau pentru ca va regasiti in unele dintre posturi sau pur si simplu pentru ca aveti timp pentru gandurile mele. Stiu cum e pentru ca si eu citesc la randul meu alte bloguri si nu pentru ca autorii ar fi dintre cei cunoscuti sau cu foarte multe idei ci pentru ca in spatele fiecarei cortine se gasesc sufletele noastre asteptand sa le acordam timp.
Va multumesc, oricine-ati fi!
Maine, adica AZI deja, plec spre locul meu cu verdeata, catre bucatica mea de cer, plec inauntrul inimii mele! Bucurati-va pentru mine caci eu ma voi bucura!
Un Paste Fericit! sau Lasati linistea-n suflet sa faca legea!
P.S. Promit poze din RAI 🙂
Hristos a inviat . Multumesc pt urari , sper din tot sufletul ca si tu sa ai parte de un Paste fericit …..si liniste in suflet .Sincer ma bucur ca ma numar printre ei , cand trec zile si nu am apucat sa-ti citesc posturile ,ma gandesc „oare cum esti?” la fel si acum din cauza postului asta si astept sa vii inapoi ….sa vad pozele , le citesc pt ca in foarte multe dintre postarile tale ma regasesc , descri stari pe care le simt si pe care de multe ori consider ca e mai bine sa nu le postez. Si ma bucur ca nu sunt singura care gandeste asa. …felul in care cadem (pt scurt timp ) …felul in care ne ridicam de fiecare data cu capul sus ,chiar daca avem sufletul in calcaie ….dar durerea ne da putere , putere sa zburam ……”Nu ştiu cum, dar dau la o parte
perdele de îndoieli
Nu-ţi face griji,
mai am aripi de frânt
Azi, ca şi ieri…
Somnul vine ca o şoaptă, aş vrea să mă trezesc
nicăieri.”
Te citim, Soare.:)
@ Lumy: Adevarat a Inviat! Si eu iti multumesc pentru gandurile tale si sper sa ai si tu parte de multe zile frumoase si linistite. Ar trebui sa bem in cinstea unor posturi mai vesele/optimiste/entuziaste. Macar sa ne promitem asta pentru viitor 🙂
@ Dumitrita: multumesc! Sper sa devin un soare bun… intr-o zi, pe strada cuiva, cel putin a mea 🙂