M-am trezit în această dimineață ca o leneșă de carieră, am lenevit cu orele deschizând în răstimpuri ochii pentru a vedea cum mai e afară și am prins geana albastră de ziuă, apoi copacii înroșiți de răsărit, apoi așezarea cuminte a cerului peste copacii înmuguriți încă. Pentru mine privitul afară dimineața nu e doar o luare de puls, e un puls.
M-am trezit invadată de gânduri pe care le-am tot adormit și ele nimic, n-au plecat. Între așternuturi, în pozițiile contorsionate în care obișnuiesc dormi atunci când rămân ultima în pat, m-am alintat. În starea de trezie cu ochi închiși, imaginile se succed într-o oglindă nemaipomenit de clară a pleoapelor. Lumina tot mai puternică, lumina schimbătoare a dimineții le deschide spre cercetare și le închide la loc, în confortul imaginilor abia culese.
Când m-am ridicat lumea privită de la orizontal s-a ridicat și ea, gândurile s-au îndepărtat lăsând loc unei normalități fade: cafea, biscuit, pași târâți spre baie sau spre fereastra din față, a străzii. Observ, privesc în zare sau în aproape, nu-mi scapă nimic de parcă aș fi flămândă și sunt căci umplu golul lăsat de copacii și cerul ferestrei din pat.
În dimineți ca acestea ucid poezia de fiecare dată când cobor tălpile goale din pat pe parchet și apuc drumul zilei.
„… în pozițiile contorsionate în care obișnuiesc a dormi atunci când rămân ultima în pat” :)) Asta-s eu fara doar si poate 😛
O zi faina Claudia! :*
Unii se intind in tot patul ramas gol, altii se ghemuiesc intr-un colt. Cu inteles sau fara, cine stie??!
O seara faina Bia!
Eu dorm cu jaluzelele trase! Altfel, dimineata Azorel ar latra la toti oamenii de pe strada :)) (locuiesc la parter).
O saptamana faina sa ai!
@Larisa: pai poate il pui pe Azorel sa doarma intr-o camera cu jaluzelele trase, asta daca te lasa inima 🙂
Multumesc la fel!
Patanie: ma trezesc, nu deschid ochii complet: eram acasa in patul meu cu picioarele spre fereastra si spatele spre perete…
Apoi, intr-o secunda, calatoresc 10.000 de km… Eram in Hunt Valley, Maryland :))
Pentru cateva secunde m-am crezut acasa si apoi surpriza 🙂 Nu a fost neplacut, dar a fost destul de straniu.
Asta apropo de diferenta intre cele doua lumi: in trezire, si dupa ce te-ai trezit de-a binelea 🙂
@Valentin: Straniu prima data cand se intampla, apoi devine interesant, mai ales daca reusesti sa-ti induci chestia asta 🙂
Eu as avea cateva locuri unde mi-as dori sa ma ”trezesc” pret macar de cateva secunde…
„Pentru mine privitul afară dimineața nu e doar o luare de puls, e un puls”
Ma identific 🙂
La cat mai frumoase dimineti si privelisti atragatoare, pe mine dimineata ma incarca si ma binedispune intr-un mare fel!
Si pentru mine dimineata e o parte importanta a zilei, e cea frumoasa, nealterata. Apoi vine ziua si totul se schimba, invariabil…
Mm… ce stare de bine! 🙂 Iubim diminetile acestea. Frumos ai mai spus tu cu poezia si talpile! 🙂
crede-ma, e cel mai frumos moment al zilei si nu pentru ca imi place somnul(ca-mi prea place) ci pentru ca ador sa ma trezesc si sa vad copaci pe fereastra…
Grele astea cu datul jos din pat… grele tare. Mai ales pentru unul ca mine care doarme 14 ore daca il lasi si te mai si cearta daca-l trezesti pentru nimicuri :))). In rest, despre mine numa’ de bine. Asa imi place de mult cum ai scris articolul asta ca abia astept dimineata de maine :).
@Andreea: daca are o ”haina” boema si trezitul devine frumos 🙂
absolut 🙂