Când lumea mi-e tot mai GRI și GRIjile tind să-mi plece fruntea, încep să mă simt, paradoxal, tot mai puternică.
Asta înseamnă oare că sunt un om puternic?
Sau o femeie firavă ce nu mai poate fi surprinsă de propriile slăbiciuni??!
Habar n-am, dar câțiva pași înapoi pot însemna un elan mai amplu. Și vrând-nevrând va trebui să iau startul curând.
Mă gândeam la tot felul de texte motivaționale pe care de-a lungul timpului le-am citit din diferite surse. Eu nu cred în ele chiar și atunci când le dau dreptate. Cele mai multe sunt corecte, dar… atât. Nu rezonez și gata. Bănuiesc că sunt oameni pe care îi ajută, care le pot urma, care le pot propovădui mai departe. E clar că nu fac parte din publicul țintă. Dar din al cui public fac oare parte?!?
Zilele acestea am griji de om mare și tot zilele acestea citesc Lupul de stepă de Hermann Hesse, o carte deloc ușoară, nici ca text și nici ca atmosferă. Poate că nu e tocmai momentul potrivit să o termin de citit și totuși o voi face. Face parte din acele cărți de la care nu te poți deconecta după ce le închizi, în care rămâi ore în șir ca un spectator de film mut.
Astfel că, dacă lumea mi-e tot mai GRI, o las să fie gri, să curgă, să acopere, să decoloreze totul, ca mai apoi să o privesc așa cum e, ca nu cumva să-i uit adevăratul chip în drumul înapoi spre suprafață. Asta numesc eu motivare și o asociez deseori cu starea pe care o am după o lectură din Geothe, Kafta, Hesse. Mi-e greu să explic de ce, dar nu mă descurajează eroii căzuți, lumea mea are nevoie de ei și de adevărurile lor.
p.s. puiul de căprioară aparține Grădinii Zoologice din Târgu-Mureș pe care vă recomand s-o vizitați. E unul dintre acele puține locuri din România unde lucrurile s-au făcut și se fac cum trebuie.
targu-mures imi suna a pb cu inim a – sper sa ma insel …
Sentimentul ca devii puternica cand grijle de coplesesc, il ai doar cand te implici.
Cred ca toti avem perioade cand tot si toate ce ne inconjoara ni se par Gri. Asa era si lumea lui Kafaka (cred ca despre el evorba cand ai scris Kafta) cand a fost arestat in „Procesul”(de fapt toata lumea lui este gri)
Insa asa cum scria Geothe in epilogul din Faust „Tot ce este vremelnic e numai simbol, ce este chip indoielnic aici s-a implinit,nespusul deplinul izbandei, etern femininul ne inalta in tarie”
Asa ca e si normal ca nu te lasi doborata cu una cu doua:)
Lectura placuta (cat de placuta poate fi) in continuare despre „natura duala a umanitatii”
Cu drag Tata Oleg
Cred ca odata ce ne punem niste intrebari despre noi insine si despre framantarile noastre, odata ce le constientizam si acceptam ca pe o parte din noi, devenim un pic mai puternici. Cred ca sta in firea omeneasca, in natura vietii umane sa aiba si momente mai … neutre, mai GRI , mai fara culoare. Poate chiar avem nevoie de astfel de momente pentru a ne reevalua. Inca un motiv ce ne face un pic mai puternici.
@Mali: te inseli din fericire :P, e doar un oras frumos in care sper sa revin…
@Tata Oleg: Asa este, perioadele gri isi au si partea lor buna menita sa dea omului din noi posibilitea de a-si cunoaste si celelalte „firi” caci asa cum se scrie in Tratatul lupului de stepa, nu sunt doar doua, cele dominante (in cazul acesta de „lup” si „om”), sunt mult mai multe, dupa cum ne e constructia interioara a fiecaruia dintre noi si la care nu avem acces decat din prisma revelatiilor si a trairilor din zona GRI.
Stiind toate acestea, nu ma tem defel de astfel de perioade ci le exploatez lasandu-le sa descopere in mine cat mai mult din nebunitele cotloane ale fiintei umane.
Multumesc pentru ganduri Tata Oleg, numai bine!
p.s. Josef K. e „eroul” din Procesul
@Gabi: E foarte adevarat ce spui tu, e si una din credintele mele ca recunoasterea, framantarea, intrebarile sunt cheia spre a accede la puterea ce sta in fiecare dintre noi pana la urma, dar care nu vine singura din interior, ci trebuie chemata.
Si da, fara momentele gri, n-am aprecia cum se cuvine momentele colorate. Nu stiu de ce uitam aceste lucruri, dar deh, cin’ se pune cu firea umana??! (tot omul…)
Mergi mai departe cu Lupul de stepa, e o carte ce merita citita!
Asa este, eroul lui Kafka din „Procesul” este Josef K. nepotul lui Albert K. Scuze daca am fost ambiguu. :))
Toate cele bune! si spor la citit ,,Der Steppenwolf” :))
ma bucur ca ma insel; si nu e paradoxal sa te simti mai puternica; e logic: viata te caleste …