Sunt puţine acele momente când aflaţi în trenul vieţii putem privi cu fascinaţie în urmă.
Sunt puţine acele momente când păcălim timpul prinzând viteză.
Sunt şi mai puţine acele momente când ne vrem timpul înapoi sărind… din mers.
drag de munte, flori de câmp, jurnal pentru mai târziu
Mie chiar imi place sa merg cu trenul, la sensul propriu. Pacat ca s-a dus naibii infrastructura feroviara la noi.
Si mie imi plac trenurile, ritualul asteptarii in gara, al privitului de la geam, al trecerilor prin gari pustii din camp…
@ Claudia: Pe langa cele evocate de tine, as mai aminti cu placere, prieteniile legate, discutiile deschise cu diversii oameni din compartiment si, de ce nu, diversele jocuri de carti, care faceau sa treaca timpul mai repede.
P.S. Iti explic, de ce pun structura monoverbelor si a acelor criptograme compuse dintr-un singur cuvant, de genul: ( 5-8 ), ( 6-9 ), ( 5-10), etc., etc., etc..
Iau ultimul exemplu, si anume INNASCUT.
Avem asa: IN + N + AS + CU + T.
Adica, avem 5 parti care constituie cuvantul INNASCUT, care are 8 litere in total. Asadar, 5-8 inseamna: numarul partilor care compun cuvantul-lungimea cuvantului de descoperit.
Sincer, asa am invatat acum 20 de ani, cand m-am apucat de astfel de jocuri si nu-mi pot schimba stilul.
@Claudiu: a trecut ceva timp de cand nu am mai mers cu trenul… ma apuca si pe mine o nostalgie…
Ahaaa, deci asta era! Initial am crezut ca e numarul de litere unice din cuvant si s-a potrivit de cateva ori insa exceptiile m-au pus pe ganduri.
E bine ca stii de 20 de ani si pastrezi traditia. Cineva trebuie s-o faca pentru a nu se pierde!
Calatoriile cu trenul nu mai sunt ce-au fost. S-a dus de rapa CFR-ul. Dar asta nu inseamna ca ele in sine nu sunt frumoase. Si imi place mult poza. Cand eram mai mic mergeam cu tata la capatul trenului sa ma uit in urma pe usa aceea. 🙂
Era acum doua veri. Am avut norocul sa am bilet in ultimul vagon si sa descopar usa. Nu m-am dezlipit de ea tot drumul, nu ma puteam satura de privit…
De cand n-am mai mers cu trenul….cred ca au trecut pe putin 5 ani! Foarte frumoasa fotografia, plina de miscare!
Si mie imi plac trenurile
Deosebita fotografia, se simte miscarea trenului!
@Alice: si eu cred ca am aproape 2 ani, dar presimt ca o sa merg curand. Nu stiu de ce 😀
@Shaman: sunt altceva fata de masini, iti dau o anumita stare, in tren ai timp sa observi oamenii, sa-ti analizezi gandurile… de-ar merge un pic mai repede totusi!
@Nea Costache: multumesc, si mie mi-a placut cum mi-a iesit, am fost chiar suprinsa de senzatie (probabil cei cu dslr ar fi prins si mai si efectul, dar sa fim seriosi, realitatea e mai simpla!)