De departe, din drumul naţional DN67, se zăreşte o despicătură în munte. Oricine a văzut-o prima oară s-a întrebat ce-i acolo. Ei bine, sunt Cheile Olteţului, spre care se ajunge făcând dreapta de la indicatorul de Polovragi, respectiv Peştera Polovragi (şi mănăstire chiar pentru cei evlavioşi dintre noi).
Cheile separă Munţii Căpăţânii de Parâng printr-un culoar adânc şi îngust – de parcă i-ar fi fost milă să împartă muntele în două.
Cheile Olteţului(click pentru a vedea pozele mărite + galerie)
Cheile Olteţului – drumul de acces săpat în stâncă
Peştera e un loc interesant, am avut parte de un ghid fain ce ne-a spus multe lucruri într-o manieră modernă fiind totuşi o doamnă aproape de pensie, dar care ne-a uimit prin energia sa debordantă, vioaie şi copilăroasă – ce mi-a amintit că omul care-şi iubeşte meseria e o podoabă din ce în ce mai rară.
Am fost conduşi primii 7-800 m vizitabili apoi am avut misiunea de a ne întoarce singuri, în ritmul nostru, spre ieşire. Am primit în dar timp şi ne-am bucurat de el.
P.S. Am găsit şi un articol interesant pe care vi-l recomand:
Despre străvechea aşezare de păstori amplasată la o azvârlitură de băţ de locul unde se înalţă cele mai strâmte chei din Europa – pe alocuri însumând doar… 70 de centimetri ce despart munţii gemeni ai Parângului şi Căpăţânii, în mirifica zonă încărcată de istorie şi de atâtea mistere, dominată de mituri, dar mereu născătoare de legende, a curs multă cerneală [citeşte mai mult]
ma bucur ca ti-a placut la mine in judet 🙂
Si eu ma bucur ca mi-a placut la mine in judet 🙂
Fotografiile de interior sunt fabuloase!
Multumesc, am reusit sa tin aparatul bine si sa intuiesc niste setari pe-acolo, mai bine zis modul „night” 🙂
Nici pe aici nu am ajuns.