Când ai imaginea de ansamblu e mai uşor a recunoaşte locul fiecărei piese.
Culoarea, forma, detaliul îţi sunt mai mult decât de ajuns.
Ştii că un loc rămas gol îşi va găsi în cele din urmă piesa potrivită.
Şi mai ştii că nici o piesă nu va rămâne în-afara conturului.
Viaţa însă nu vine împachetată ca un puzzle.
Fiecare piesă are o poveste.
Iar poveştile pot schimba oricând imaginea de ansamblu…
Mda… dar poti totusi pe bajbaite sa legi piese vecine, chiar daca nu ai imaginea de ansamblu 😀
Cel mai frumos, in viata, e ca poti sa-ti imaginezi imaginea de ansamblu. De cele mai multe ori, provocarea vine din faptul ca piesele se pot potrivi intermediar si cu cele ce n-ar trebui sa se afle acolo. Totusi, la final puzzle-ul ramane incomplet. E greu ca ai un creion fara guma de sters in celalalt capat.