Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Ai ajuns, ai lăsat bagajul în cameră, ai mâncat poate sau ai băut o cafea, pe fereastră se vede un pâlc de brazi mărginind o poiană abruptă, surprinzi o mișcare și te apropii de geam să vezi mai bine: o vacă. Primul gând e cum stă oare cocoțată acolo, mai merge, mai paște, mai privește în urmă-i. Vițelușul o urmează, și el stă bine la capitolul echilibru. Aproape că-ți lipești nasul de sticlă și întreg peisajul prinde contur: vaci, garduri, căsuțe de lemn mai mari și mai mici, unele au ferestre, altele nu, case răsfirate pe culmi repetabile – câmp de mușuroaie, drumuri de pământ, poteci, ulițe mărginite de garduri. Fereastra e o simplă ramă, nu știi ce vezi, îți spui că e frumos, că ești într-un sat de munte și brusc, fereastra nu mai e de-ajuns.

Aerul e rece, un cățel se gudură la picioarele tale, tot felul de sunete se aud discrete căci liniștea crește din pământ ca iarba, te rotești, și dincolo de pensiune mai e un deal, și după deal încă unul, sigur de sus se vede mai bine, te îndrepți spre poartă și ieși. Sub tălpi ai acum un drum de pământ, de-ai deconectat brusc de pietrișul parcării și simți nevoia să mergi undeva, să explorezi, să înțelegi. Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

Te întorci în curte, intri în casă, simți obrajii cum ard. Canapeaua te ademenește, televizorul, parola de wi-fi e pe pliantul de lângă telecomandă, pe coasta din dreptul ferestrei sunt acum mai multe vaci, ai putea să juri că sunt agățate cumva…

Acesta nu e un scenariu, e o realitate a multora dintre noi.

Dacă într-un lanț lipsește o verigă, acela nu mai e un lanț, ci doar niște bucăți care nu mai pot servi scopului inițial, ci unor bucăți de scop.
Așa este și cu turismul.

Nu e de-ajuns să vii, să dormi, să mănânci, să te lași distrat de câteva activități clasice, unele chiar indoor, să te plimbi prin curte, să privești peste gard și să pleci. Dacă nu afli ceva despre locul unde ai venit, dacă nu interacționezi cu localnicii, dacă nu transpiri dovedind o pantă, dacă nu ai satisfacția unei zile altfel, vei pleca și poate nu vei mai reveni.

Mereu se vorbește de lipsa de educație, de turistul care aruncă gunoaie și care mai bine ar lipsi. Sunt zone unde turismul înseamnă viitorul, unde banul este o verigă dintr-un lanț ce a rezistat de secole, dar care e pe punctul să cedeze. Educația nu se face prin limitare, ci prin informare, prin invitație. Vino omule, ieși din curte, uite harta, traseul, panoul, toate din jurul tău poartă un nume, vezi-le, atașează-te, devino parte, intră-n peisaj!

Am o vorbă, o spun mereu legată de flori: dacă le vei cunoaște, le vei ocroti! Și așa și este, câte nu facem din necunoaștere??! Strivim, rupem, scrijelim, nu ne trage nimeni de mânecă. Nu observăm pentru că nu știm ce anume să observăm: în jur sunt doar niște flori, doar niște pietre, doar niște case, oameni, munți…

De câte ori nu ne schimbăm comportamentul când cineva din grup ne atenționează despre ceva ce tocmai am ignorat? Pe moment poate nu reacționăm, sau chiar râdem, sau ne chinuim să nu afișăm o mină plictisitoare, toate astea ca într-o altă dată să fim noi cei care facem paradă de informație. Explicația e simplă: oricât de dezinteresat sau de needucat e, omului îi place să știe și să arate că știe, să răspundă la întrebările celor din jurul lui. El absoarbe chiar și când nu are intenția să o facă, secretul educației constă în a-l introduce pe om într-o lume de bune practici, a-l ghida. Nici nu va știi când se va transforma și odată cu el, și cei din jur.

Dacă ții turistul la șosea, la o nară distanță de șanțul plin de gunoaie, el nu va evolua. Dacă ții turistul în curte și îi arăți doar grătarul și sala de jocuri, el va fi un simplu consumator ale cărui satisfacții mărunte nu vor ajuta comunitatea.

---

Proiect: Conservarea peisajului agro-pastoral și a biodiversității în zona Fundata-Moieciu de Sus

În perioada 23-25 Octombrie 2015 am onorat invitația Centrului de Ecologie Montană (CEM) de a petrece două zile altfel, la o sesiune de prezentare și feedback a unui proiect aflat în desfășurare. N-am mai fost în Fundata până acum, iar prin Moieciu de Sus doar la început și sfârșit de traseu de drumeție.

M-au atras omuleții pe care îi văzusem de câteva zile pe pagina de facebook PeisajeAgroPastorale și care ar urma să deschidă această zonă tuturor celor interesați de plimbare și cunoaștere și care nu știu de unde să înceapă: un panou cu informații, o hartă și un marcaj prietenos – asta ar putea fi o cale!

M-a atras și mă atrage zona, în general satul românesc îmi place și mă provoacă să-l descopăr, iar pe cel de munte îl cunosc prea puțin pentru a refuza o asemenea invitație. Și da, hai să recunosc, Fundata se află în Culoarul Rucăr-Bran, cu Piatra Craiului deoparte și Bucegii și Leaota de cealaltă, adică iar la munte, munte, munte 🙂

Centrul își are originile în primii ani ’90, iar Fundația actuală s-a înființat în 1998. Casa CEM o găsiți în Moieciu de Sus la numărul 125, o casă tradițională renovată și restaurată de familia Orleanu cea care a și înființat fundația din drag de aceste locuri. CEM sunt organizatorii EcoMarathon-ului din 2010 încoace, un concurs de alergare montană despre care foarte multă lume a auzit. Totodată CEM reprezintă o mână de oameni care se implică activ în cunoașterea și valorificarea zonei cu un impact minim, eco. Corect spus, sunt o familie, acesta e adevărul, copii, părinți, prieteni, oricine e interesat să ajute e bine primit.

Site proiect: www.turismrural.ro
Activitățile proiectului presupun documentarea şi cercetarea a habitatelor, florei, faunei, solului, istoriei şi tradiţiilor zonei, realizarea unui sistem de informare ecoturistică de bază, activităţi de educare şi conştientizare:

• realizarea a 6 trasee ecoturistice
• realizarea unor puncte de informare și interpretare ecoturistică (18 panouri informative cu hărți, 54 panouri explicative în întreaga zonă)
• realizarea unei hărţi ecoturistice
• pliante, broșuri (opt, cu tematici diferite)
• identificarea și revitalizarea a minim 30 meşteri şi artişti populari din zonă
• valorificarea unor monumente istorice, ansambluri și gospodării tradiţionale
• întocmirea documentaţiilor pentru certificarea ecoturistică a 10 pensiuni din zona Fundata-Moieciu de Sus
• crearea unor pachete ecoturistice integrate
• organizarea Festivalului de ecoturism “Fundata-ecoturism la înălţime”

Centrul de Ecologie Montană (CEM), în parteneriat cu Primăria Comunei Fundata, implementează în perioada martie 2015 – aprilie 2016, proiectul “Conservarea peisajului agro-pastoral și a biodiversității în zona Fundata-Moieciu de Sus”, finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în Romania, componenta Dezvoltare Durabilă, cu o finanțare nerambursabilă în valoare de 143,695.30EUR. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

Mai multe informații despre proiectul “Conservarea peisajului agro-pastoral și a biodiversității în zona Fundata-Moieciu de Sus” puteți găsi pe site-ul Centrului de Ecologie Montană: www.cem.ro și pe pagina de facebook: Fb/PeisajeAgroPastorale

Mulțumiri
› echipei CEM: gazdele noastre Mihai și Natalie Orleanu, Cornelia, Adi, Silvia, Cristi, Ioana, Ramona, Florentina, Mihai, Roxana
› ajutați de Andrei de la AER (Asociația de Ecoturism din România), Ioan Praoveanu – șeful secției de Etnografie de la Muzeul Bran, Marian Patea – primarul comunei Fundata,
› celor care ne-au deschis porțile: Nea Nelu – meșter șițar, familia Stoian și casa-muzeu din Fundata, Laurent Jouault – un fotograf francez stabilit în Moieciu de Sus și care are în curte un inedit muzeu La cabane aux images
› pensiunilor Meridian, Fundațica (au și un Tree Adventure Park nu doar belvedere…), lui Claudiu – om de-al locului și gazdă primitoare.
Într-un final mai suntem noi, invitații (bloggeri și jurnaliști), pe care nu-i mai enumăr, dar voi menționa că ne-au însoțit în plimbări o mulțime de copii, de la bebelușul Adela la adolescenta Vava.
(dacă am uitat pe cineva…)

---

În partea a II-a voi trece la povești cu locurile și lucrurile faine pe care le poți vedea sau face în această zonă extrem de pitorească și de ce ideea și eforturile celor de la CEM sunt îndreptățite să existe și să ajute pe cei care au contribuit la formarea peisajului agro-pastoral: oamenii locului.