Sub tot felul de forme viaţa ne pune în faţa alegerilor şi cele mai multe presupun decizii importante pe care le luăm mai mult sau mai puţin în serios. Ne comparăm deseori cu cei din jur chiar dacă ştim că ei nu sunt noi şi nici noi nu suntem ei. Ne refugiem în soluţii de moment ce par perfecte, însă trăim în umbra adevăratelor consecinţe ce vor veni, întotdeauna vin. Ne consolăm / complacem cu soluţii simple, imediate, surogate de mulţumire şi fericire căci reţeta lor ne garantează acel confort de mijloc cu şi mai puţine alegeri de făcut mai departe.
Dacă azi suntem tineri, liane puternice ce leagă ziduri, mâine putem doar atârna sub propria greutate a viselor năruite aşteptând căderea.
Luăm decizii pentru o zi sau pentru o viaţă? Mi-ar plăcea să cred că deciziile minore de azi se vor consuma până la sfârşitul zilei şi că recunosc dintr-o mie o decizie importantă, una care aduce acea subtilă schimbare pe care abia în viitor o vezi la adevărata-i amploare.
Cert e că nu putem fi doar privitori în propria viaţă.
Dar ai intotdeauna timp sa cantaresti decizia pe care trebuie sa o iei?
Si esti intotdeauna convinsa ca decizia respectiva, gandita de 10 ori cu minte, e mai buna decat una spontana, luata cu inima?
Eu una nu sunt deloc convinsa ca pot recunoaste o decizie majora din zecile de decizii minore zilnice :(.
Da. E un altfel de post si corespunde unor intrebari continue din fundal (non-zilnice). Faptul ca acum „e scris” anunta o noutate, schimbare de prioritati in urmatorii ani ? Am incredere ca ai incredere in deciziile tale si asta e foarte important. Sa fiti sanatosi sa iubiti 😉
@Mike: timpul poate fi o scuza, insa daca stii ce vrei, nu trebuie prea mult timp… Nici eu nu sunt convinsa ca disting marile decizii camuflate de micile decizii – unde mai pui ca e foarte posibil sa ma la pacalita de alea mici si sa le dau cu flit celor mari…
@Paca: intrebari continue in fundal sunt intr-adevar, nu le neg, insa nu „anunta” nimic postarea de fata… Poate doar, dimpotriva, prea multa liniste si monotonie ma face sa intreb daca nu sunt si cu cumva si deciziile pe pilot automat…
Multam de vizita, numai ganduri bune si voua 🙂
Unii spun sa lasi viata sa curga… Ceea ce poate fi o decizie foarte buna azi, din motive care nu tin mereu de noi, poate deveni un esec dupa o vreme si invers.
In cazul meu, m-am acuzat mereu ca m-am gandit prea mult in fata unor decizii serioase si nu am avut curajul sa schimb ceva. Pe masura ce trece timpul, nu-mi convine sa recunosc, dar se pare ca am procedat bine.
Cred ca mai important decat luarea deciziilor este sa te mentii la carma in barca numita viata. Ca si un capitan de nava, nu stii daca hotararea luata pe o mare infuriata este buna sau rea, dar te lupti cu valurile sa ramai la suprafata, asta conteaza.
@Kya: eu mi-am cam luat teapa tegiversand sau dimpotriva, increzandu-ma prea mult. Cele mai bune decizii au fost cele luate din instinct, rapid, dupa cum mi-a dictat inima fara sa tin cont de nimeni chiar daca atunci pe moment ma cam indoiam de ceea ce tocmai hotarasem.
Indiferent daca e vorba de o decizie minora sau una importanta, probabil ca la momentul respectiv si in contextul respectiv a fost buna… doar timpul ne spune daca a fost gresita sau buna in final, important este sa ne-o asumam si sa reusim sa traim cu ea, buna sau rea, asa cum a fost. Consecinte vor fi, de un fel sau altul.
Uneori trebuie sa ne urmam si instinctul, daca stam prea mult sa ne gandim, ne pierdem curajul… 🙂
Nu suntem doar privitori in propria viata, inclusiv deciziile minore, zilnice, pe care le luam, ne modeleaza intr-un fel, ca persoane…
@Mik: in general „stim” ce avem de facut, dar nu ne prea mai ascultam. Ne dorim tot felul de chestii si ne dorim orbeste, fie ce-o fi…
Ai dreptate… insa a iti dori tot felul de chestii si a visa la ele nu este tocmai un lucru rau, chiar daca consecintele lor ne lovesc tocmai cand ne e lumea mai draga 🙂 Pana la urma invatam din toate 🙂