Căutam o imagine pentru o zi a femeii. Dar eu nu cred într-o astfel de imagine.
Scriam cândva:
„sunt cu adevărat femeie abia atunci când alung din mine tot ce e recunoscut a fi femeiesc”
căci a fi femeie nu e o definiție, o enumerare de însușiri și nici o stare permanentă atinsă o dată pentru totdeauna, un statut.
E un moment care vine și pleacă, e ca un râu cu apă rece pe care îl tot traversezi. Aceasta dacă simți că poți fi mai mult traversându-l. A fi femeie nu înseamnă să folosești podul că „așa e femeiesc” ci să pășești prin apa rece reamintindu-ți că nu delicatețea te poartă, ci curajul.
Curajoasă și fără retușuri – așa văd eu femeia.
Frumos si bine zis raul acela. Totusi, as zice ca exista si o anume trecere, un inceput, poate primul pas in albia raului, cel facut cu bunastiinta, cu intentie si cu asumare.
La multi ani!
Așadar, femeie prin asumare, nu prin întâmplare. Primul pas, cu adevărat primul, n-are legătură cu vârsta, cu iubirea bărbatului, cu apelativul doamnă, cu primul copil sau cu împlinirea în carieră sau de dorințe etc. ci doar cu conștientizarea a ceea ce devii din compunerea om la feminin 🙂
La mulți ani Diana!
La multi ani, Claudia! Sa fii sanatoasa, curajoasa si fericita! 🙂
Poate e o parte din identitate, nu?
La multi ani!
La intrebarea: care sunt avantajele/calitatile unei femei, nu am stiut ce sa raspund pentru ca…nu vad niciun avantaj. Dar un la multi ani meritam, femeilor!!!
La multi ani, Claudia!
@Mali: La mulți ani și ție! Și tot mai curajoși!
@Cyril: identitatea (cea dincolo de buletin, de membru comun al societății) vine din calitatea de om și ar trebui să fie de-ajuns, independentă de femininul sau masculinul persoanei. Cu siguranță însă femeia Femeie și bărbatul Bărbat își desăvârșesc contextele, de la cel intim, sufletesc până la cel social.
@arakelian: la mulți ani!
Avantaje strict pentru noi nu cred că există raportat la o scară mai mare a timpului sau de ce nu, a spațiului (statutul femeii diferă de la o epocă la alta și de la o țară la alta), dar la capitolul avantaje ale speciei e însăși modul nostru de a înțelege lumea, diferit de al bărbaților. Chiar suntem norocoși că există genuri. Cum ar fi fost oare cu mai mult de două?