Curajul

Căutam o imagine pentru o zi a femeii. Dar eu nu cred într-o astfel de imagine.

Scriam cândva:
„sunt cu adevărat femeie abia atunci când alung din mine tot ce e recunoscut a fi femeiesc”

căci a fi femeie nu e o definiție, o enumerare de însușiri și nici o stare permanentă atinsă o dată pentru totdeauna, un statut.

E un moment care vine și pleacă, e ca un râu cu apă rece pe care îl tot traversezi. Aceasta dacă simți că poți fi mai mult traversându-l. A fi femeie nu înseamnă să folosești podul că „așa e femeiesc” ci să pășești prin apa rece reamintindu-ți că nu delicatețea te poartă, ci curajul.

Curajoasă și fără retușuri – așa văd eu femeia.

6 Comentarii

  • Frumos si bine zis raul acela. Totusi, as zice ca exista si o anume trecere, un inceput, poate primul pas in albia raului, cel facut cu bunastiinta, cu intentie si cu asumare.

    La multi ani!

    • Așadar, femeie prin asumare, nu prin întâmplare. Primul pas, cu adevărat primul, n-are legătură cu vârsta, cu iubirea bărbatului, cu apelativul doamnă, cu primul copil sau cu împlinirea în carieră sau de dorințe etc. ci doar cu conștientizarea a ceea ce devii din compunerea om la feminin 🙂
      La mulți ani Diana!

  • La multi ani!
    La intrebarea: care sunt avantajele/calitatile unei femei, nu am stiut ce sa raspund pentru ca…nu vad niciun avantaj. Dar un la multi ani meritam, femeilor!!!

    La multi ani, Claudia!

  • @Mali: La mulți ani și ție! Și tot mai curajoși!

    @Cyril: identitatea (cea dincolo de buletin, de membru comun al societății) vine din calitatea de om și ar trebui să fie de-ajuns, independentă de femininul sau masculinul persoanei. Cu siguranță însă femeia Femeie și bărbatul Bărbat își desăvârșesc contextele, de la cel intim, sufletesc până la cel social.

    @arakelian: la mulți ani!
    Avantaje strict pentru noi nu cred că există raportat la o scară mai mare a timpului sau de ce nu, a spațiului (statutul femeii diferă de la o epocă la alta și de la o țară la alta), dar la capitolul avantaje ale speciei e însăși modul nostru de a înțelege lumea, diferit de al bărbaților. Chiar suntem norocoși că există genuri. Cum ar fi fost oare cu mai mult de două?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *