Îmi stătea de mult pe taste postarea asta. De fapt, atâta am amânat-o că am pierdut ideile iniţiale. Eh, dar nu-i bai, e chestie normală, cine nu mă crede înseamnă că adoarme imediat cum îşi aşează capul pe pernă. Norocoşii!
Aşa, peştii, că despre ei voiam să zic nişte treburi (atenţie e un fel de derdeluş al cuvintelor!)
Peştii pereche
Cică sunt în zodia asta dacă e să mă iau după europeni, altfel aş fi iepure pentru chinezi şi nu ştiu ce copac pentru africani. E amuzant, dar nu-i de mine. Oricum ar fi, zodia mea e reprezentată dual şi asta e singurul lucru care-mi place la ea.
Oameni peşti pe care îi cunosc s-a întâmplat să-mi semene izbitor de mult (mai ales că-mi place să cred în farmecul coincidenţelor), însă peştii peşti îmi plac şi mai mult prăjiţi, la grătar, cu muşdei şi fără pretenţii la rasă şi mărime.
Piranha-ienii
Piranha erau nişte peşti banali şi agresivi de prin filme (mai celebru mi-era carasul că deh, până şi eu am prins cel puţin 35 la viaţa mea). De aproape doi ani, Piranha e locul unde în fiecare marţi seară mă întâlnesc cu faina gaşcă de prieteni faini, Pinguinii. De aceea peştii ăştia îmi sunt tare simpatici din pricină de nume, în Pirahna n-au cârnaţi ardeleneşti exact când trebuie, iar ceaiul cu rom doar o dată s-a nimerit să aibă mult rom.
Nu mi s-au părut deloc înfricoşători (peştii!), dar n-aş înota cu ei decât dacă preferă berea cu lămâie. Da, ştiu, câhh!
Mutul care mută pietrele
Peştele ăsta m-a uimit. Chiar şi într-un acvariu, el mută munţii din loc. Nu-i puţin lucru, munceşte de dimineaţa până seara. Pe muţeşte, nu se făleşte şi nu cere ajutor. Când te uiţi la el te întrebi de ce stai degeaba şi te holbezi prin geam. I-am dat deja un nume: ăla din subtitlu.
Peştişorul auriu
Evident că ăsta mi-a plăcut cel mai mult. M-am prins eu că-i un fel de naţie de vedetă cu priză la public şi fotogenism exacerbat că prea fura obiectivul din priviri. Totodată e posibil să fie rudă cu peştişorul ăla din bancuri şi poveşti. Şi dacă da, parcă n-aş vrea să irosesc cele trei dorinţe sfidându-l.
L-am privit în ochi, dar ca orice lucru mai frumos, m-a privit înapoi opac. Pentru că a preferat altă undiţă norocoasă, i-am spus că mie galbenul nu-mi place defel, că doar petalele de floarea soarelui îmi intră în graţii.
Grea treaba cu peştii ăstia, tac, alunecă şi îşi văd de-ale lor. M-ar plictisi îngrozitor o astfel de lume stabilă. Farmecul vine când treci de la una la alta, alunecând prin cercuri vicioase ce se închid o dată-n viaţă, la sfârşit.
eu stiu ca pestii sunt si f blanzi, aproape religiosi; asa era bunica;
Pentru mine pestii sunt buni doar in tigaie sau pe gratar, restul este poveste 🙂
@Malina: blanda nu sunt, asta e cert, cel putin nu cu oamenii – cu florile si unele animale mai merge 🙂
@Mircea: daa, da! asa zic si eu, dar n-am vrut sa fiu prea cruda!
Și chiar zilele trecute fredonam oaia mică prin acvariul în care m-am mutat să-mi fie mai cald la iarnă, căci e pe bază de apă termală din izvorul de sub casă. Oaaaiaaa mică vrea săă sarăă acvariul pân la primăvarăăă. Oaia mea e acviferăăă, vrea să fie lactiferăăă