… este evident, al meu!
I-am spus-o și lui, de mai multe ori chiar, și nu pare să se fi săturat auzind. Știe că e primul meu brad și nu doar la casa mea, ci primul de când am început să-mi încasez alocația, adică de pe vremea când aveam oră de intrat în casă.
În ziua când am plecat să-l cumpăr știam precis ce-mi doresc: ramuri dese și… să-i ajung în vârf fără să mă urc pe scaun. Nu l-am găsit din prima, dar dintr-a doua am avut noroc.
În Ajun a început pregătirea lui și recunosc că eu doar am așteptat punerea lui în suport care… a fost perfectă, nefiind nevoie de ancore suplimentare.
I-am găsit un colț și apoi am început marea… zgâire. Adică am început să mă uit la el din toate unghiurile, să-i mângâi ramurile, să mă fac că mă plimb cu treabă în toate părțile, dar în realitate să fiu tot cu ochii pe el, să mă așez pe fotoliul de lângă și să-i improvizez o poezioară pe lângă alte laude ce ar înroși pe oricine… (cam asta i s-a și întâmplat)
Ca să vă faceți o idee: e perfect, zici că-i artificial, ce simetrie, e cel mai frumos brad și toate astea repetate de zeci de ori. Și acum scriu cu fața spre el și fac din când în când pauze de holbat: [ …………….. ]
Cât despre poezioară, ea suna cam așa:
brăduleț, brăduț, brăduț
ai ajuns la mine
ș-am să te împodobesc
doar cu bucurie
Moșul când o să te vadă
o să vrea și el
însă nu-i în lumea-ntreagă
un brăduț la fel
doar în roșu și lumină
te voi îmbrăca
(si-aici am uitat versul)
…într-un colț din casa mea
Știu că sună stupid, dar poți învinui un brad de Crăciun de producerea unui exces de copilărie??!
Mai departe a urmat împodobirea… ușor atipică.
Doamnelor și domnilor, etapele (ne)recomandate ale împodobirii unui brad de Crăciun sunt următoarele:
– se pune vârful
– se pune instalația
– se distribuie beteala alternând instalația
– se umplu golurile rămase cu globulețe
– se pornește instalația, se alege un program fără muzică enervantă și fără sclipiri excesive
– se ADMIRĂ bradul, again and again and again and… again!
Sugestie: fiecare etapă include și o sesiune foto.
P.S. Și da, i-am cântat ceva la chitară: o versiune jalnică a unei tentative de început de romanță spaniolă… care e mult mai frumoasă ca bradul meu și pe care vă invit s-o ascultați.
Recunosc Kya ca mi-am dorit un brad natural. Nici nu m-am gandit la unul artificial si sincer cu cat ma gandesc mai bine cu atat imi dau seama ca s-ar putea sa fie o facatura asta cu „ecologia”.
Cu toate ca foarte multa lume are brad artificial, cererea de brazi naturali n-a scazut. Oare de ce??! In spatele asa numitei ecologii sta si foarte multa manipulare, iar adevarata devastare a planetei are loc in continuare si in timp ce oamenii arunca bani pe tot felul de produse eco, evident mai scumpe si… produse de cei care nu intamplator produc si finanteaza ideile ‘eco’.
Sunt convinsa ca sunt si oameni de bine, ecologisti adevarati.
Majoritatea bradutilor sunt crescuti in pepeniere special pentru a fi vanduti asa cum sunt crescuti si puii de gaina de exemplu. Tocmai de asta arata mai toti trasi la indigo, ceea ce in natura nu se prea intampla. Mai nou, cei mai multi brazi sunt din import, unde sa zicem ca au o ecologie mai avansata, ceea ce convine padurilor noastre, desi taierea padurilor e cu totul alta poveste si daca s-ar face numai de Craciun nici nu s-ar simti paguba.
Altfel vorbind, cu frumusetea ai mare dreptate. Sunt convinsa ca m-as fi bucurat la fel de un bradut artificial.
Dar stii ce e intrigant? Ca ne atrage atentia un brad pentru ca el are aspectul asta dragalas (asa cum are un catelus, dar cum nu mai are un maidanez matur si violent), dar nu ne simtim vinovati pentru o coada de matura sau de lopata, de o mobila de lemn masiv sau chiar de furnir si exemple sunt multe…
Pentru ca zici tu ca-i primul mai treaca-mearga, dar pe viitor poate te vei gandi la unul ecologic, din motive obiective.
Iti jur ca bucuria impodobirii si admirarii lui este cel putin la fel de mare, mai ales ca vei stii ca ai salvat un copacel de la moarte, lucru care mie imi da mai multa liniste. Sigur, nu va mai da asa bine in poze… 🙂
Stii cum se zice pe munte: frumusetea lui (a muntelui) este in ochii celui care priveste. Chestia asta se poate aplica cu succes cam la tot.
Exista pepiniere de brazi special pentru sarbatori. Adica sunt plantati special pentru asta. De ce sa-mi fie rusine ca folosesc un brad natural? Ca doar nu mi-e rusine sa mananc pui de Avicola. Si aia sunt crescuti pentru taiere, ca si brazii din pepiniere. Daca imi iau un brad natural de craciun nu afectez nici un echilibru. Deloc. Sarbatori fericite de la Shaman.
Nu ne simtim noi vinovati pentru foarte multe pe lumea asta… si nici nu avem cum. Un respect deosebit pentru tot ceea ce inconjoara nu este in educatia noastra occidentala, doar budistii mai pricep cate ceva. Insa, este suficient ca atunci cand constientizam sa ne oprim 🙂
Stii cum este cu greseala cu voie si cea fara de voie, se taxeaza oarecum separat :)) Bine, chestia cu taxatul ma lasa rece pe mine personal, dar respectul pentru tot ceea ce ne inconjoara, chiar ma afecteaza, mai ales ca devenim atat de reci si indiferenti pe zi e trece. Dar asta e alta poveste… 😀
Eu am bradut artificial de cativa ani. Stii ce sentiment placut am cand il scot din cutie an de an? S-a creat intre noi o legatura: „Ce faci, prietene? Cum ti-a fost un an de zile? Hai, ca mi-a fost dor de tine si abia astept sa stralucesti din nou!” Cat despre ceilalti din anii trecuti, cei „adevarati”… nu e un sentiment placut sa stii ca te-ai bucurat de un lucru si apoi l-ai aruncat.
In fine… are dreptate, Vintila! Probabil ca m-am mai tacnit o bucata, daca stau de vorba cu brazii de plastic :))))))))))
Nici nu vreau sa ma gandesc la momentul cand va trebui sa-l arunc si nu din motive ecologice, ci de suflet, mie mi-e mila si de flori cand trebuie sa le arunc din vaza… o sa fie greu sa ne despartim si poate ca aici intervine bradutul de plastic care nu pleaca nicaieri ci doar isi doarme un somn de un an intr-o cutie de carton…
Sunt convinsa ca acest confort si rasfat ne costa sau ne va costa intr-o zi, dar daca stai sa analizezi toate cate sunt in jur nu mai apuci sa te bucuri de nimic. Acum, ce stiu eu, ar fi frumos sa putem trai in echilibru.
P.S. mie mi se pare tare dragalasa faza vorbitului cu bradul. Si cu cat trec anii cu atat o sa aveti mai multe sa va spuneti 🙂
Si sa nu uit: noi, oamenii, nu prea sesizam diferenta intre uciderea de placere si cea din necesitate :)) Le gasim justificari la ambele.
Haha! vrei sa spui: cu trecerea anilor, voi gasi tot mai multe obiecte care sa ma inteleaga si cu care sa-mi fac confidente! :)))))))))))))))))
Sarbatori fericite, alaturi de cei dragi, Claudia. Mi-e un pic dor de tine, ca nu te-am mai vazut de mai mult de juma de an. Si o dedicatie pentru tine:
Sunt de acord cu Kya.Nici mie nu imi place sa imi satisfac placerea ochiului si sa ma bucur in mod egoist, cand sufleteste, simt ca bradutul e in agonie…Din acelasi motiv nu imi place sa cumpar sau sa primesc flori taiate.Sunt frumoase, incanta privirea,inveselesc spatiul, dar cu pretul suferintei lor.
din pacate Kya cam are dreptate, dar nici cei „ecologici” nu sunt o solutie… din punctul meu de vedere un bradut micut rezistent intr-un ghiveci ar fi solutia ideala, ai putea „vorbi” cu el tot anul si in plus de Craciun ar fi inca un motiv de bucurie impodobirea lui ! :)Sarbatori minunate !
@Sunflower, Sa-ti spun o mica povestioara:
Cand eram studenta m-am dus la piata Crangasi sa iau chestii pentru Craciunul pe care il petreceam in Bucuresti, in camin. La piata, nici gand sa ma pot uita dupa brazi caci pe vremea aia abia imi permiteam o creanga de brad. Si… nici pe aia. M-am targuit putin, dar am preferat sa cumpar de mancare de banii pe care ii dadeam pe o creanga.
Dupa sarbatori, am trecut prin piata caci aveam o meditatie in zona. Tarabele erau pustii si pe multe dintre ele zaceau mormane de crengi de brad amestecate cu alte gunoaie. Nu-ti poti imagina cum m-am simtit. Cat tanjisem dupa o creanga macar (pe vremea aceea nu mergeam la munte si cand vedeam un conifer mi se parea ca am vazut ceva exotic) si crengile ajunsesera sa fie risipite fara ca macar sa bucure pe cineva inainte.
Unele lucruri au destinul risipei si trebuie sa acceptam asta. De multe ori trag cu ochiul la tomberonul de langa florarii si mi se pare ca au aruncat flori neofilite si asta ma intristeaza teribil. Ele sunt deja taiate si tot ce mai pot face e sa bucure pe cineva inainte sa… moara definitiv.
@Dan, m-am uitat la unul mic in ghiveci, dar m-am gandit si ce fac cu el dupa si pentru ca n-am avut inca o solutie, am amanat pentru un Craciun viitor…
…noi nu facem decat sa inchidem cercul vicios cumparand „taieturile” lor indiferent care ar fi ele… daca noi nu am mai cumpara 2-3 ani la rand, pana s-ar convinge „taietorii” ca nu mai merita sa taie… ar fi ceva, nu? deci totul depinde de noi… dar asta este o chestiune irealizabila, cel putin inca cateva generatii… sper sa nu iei asta ca un repros, sa te supar pe tine ar fi ultimul lucru la care oricum nu m-as gandi…;) pentru ca stiu ce fel de om esti si ce suflet ai!
Tu crezi Dan ca nu m-am gandit la asta??! De aceea vorbeam mai pe la inceputul comentariilor de falsa ecologie care deocamdata se face la nivel manipulativ si… declarativ. Ar fi tare frumos sa putem face un hei-rup national si sa sabotam astfel, taietorii pomilor de Craciun, dar sunt oarecum dezamagita zilele acestea de ceea ce se intampla in Romania.
Aud peste tot injuraturi adresate guvernului si altora, dar nu aud pe nimeni frate sa se uite in propria ograda si sa-si vada uscaciunile. Totul e simplu: muncesti, ai! nu muncesti, nu ai! Daca patronul sau statul nu iti da destul, te duci in alta parte, faci altceva, dar nu iti plangi de mila asteptand ajutorul social pentru care nu te-ai duce nici legat sa plivesti un spatiu verde…
Craciunul a ajuns sa insemne cumparaturi si petreceri si normal ca daca banii nu ajung pentru astea suntem revoltati. Si e pacat ca nenea ala s-a aruncat in Parlament, dar cand ii vad pe multi solidarizati cu soarta lui ma apuca dracii. E o solidaritate ipocrita, cea adevarata ar fi daca la greva ar iesi un milion de oameni in strada, daca la inundatii s-ar ajuta oamenii intre ei si nu i-ar slugarii jandarmii si asa mai departe.
Prin urmare, asta e tara in care traim si in care eu inca imi permit visul si luxul de a avea un brad natural, frumos, destul de ieftin si cu sanse mari sa nu fie… romanesc.
Si nu o iau ca pe un repros, de obicei ma starnesc la vorbe dupa cum vezi, dar asta e pentru ca ma cam simt cu cate un picior in fiecare tabara si cateodata mai exista si o a treia 😀
quote: [Dacă ați trecut direct la poze, shame on you!]
ce tare :)) azi am dat click din greseala pe statusul tau, si am luat asta ca pe un semn … ca trebuie sa citesc postul. normal ca eu m-am uitat direct la poze :)) si nu am observat notita cu pricina, deci iti dai seama ce surpriza acum cand am observat-o :))
sa nu vorbim aici despre ce se intampla in romania si in general in lume pentru ca nu mai exista cale de intoarcere si nu exista buni si rai in politica, toti vor un singur lucru, deci mi-e sila… sa ne traim clipa e tot ce ne-a mai ramas, iar noi astia cativa, iubitori de natura inca ne mai putem bucura de ea ! inca… 🙂
poate ne-om intalni pe vreo carere sau la o cabana si atunci la un vin povestim mai mult…:D
Fiecare avem propriul sistem de valori, care nu se contruieste dupa ceea ce vedem la televizor sau dupa ceea ce face vecinul. Cel mai nociv ar fi sa spunem: procedez asa pentru ca oricum toti fac la fel. Daca eu aleg o varianta nu o aleg pentru ca asa „se face”, ci pentru ca se potriveste cu felul in care mi-am construit eu propria gandire despre lume si viata 🙂
Doresc un An Nou mai bun in care provocarea sa nu fie lupta cu acest sistem „vai de mama lui”, ci lupta cu noi insine. Sistemul este ceva abstract, dar noi suntem cat se poate de concreti si de perfectibili.
Cred ca lucrul cel mai remarcabil este faptul ca textele Claudiei pot genera astfel de schimburi de idei. Inseamna ca au forta si mesaj si mai inseamna ca unii dintre noi au si atitudine, nu se multumesc numai sa stea deoparte, ceea ce este de bine 🙂 Ii sunt recunoscatoare pentru acest lucru.
intersante ornamentele (inimioare), departe de figurinele traditionale de Craciun (mosi, ingerasi, stelute etc).
bradul meu e unicat
cu flori si fluturi confectionati din matase si catifea apreta,decupati si colotati fiecara