Cel care schioapata, alearga!

Sunt momente in viata noastra cand dorim sa ne ascundem, sa suferim inchisi intre doua perne pe care sa ni le indesam cu furie peste cap, peste ochi, urechi, peste sufletul nostru pana la urma si in care sa deschidem larg gura si sa urlam. In acelasi timp, dorim sa fie cineva acolo care sa ne auda urletul si care sa ne respecte tacerea de dupa el.

Astazi, in mii de feluri, am urlat si de fiecare data cineva a fost acolo, l-a auzit si mi-a respectat nevorbele de dupa. Nu mai sunt un om depresiv, am fost unul. O recunosc si nu ma gandesc la expresiile de pe fetele multora, caci am recunoscut asta mie si m-am impacat cu propria expresie.

Pentru toti cei care nu ma vreti invinsa si credeti in mine sau intr-o parte din mine, am facut azi ceva. Si pentru mine totodata. Si pentru toti cei care n-au prieteni si ar trebui neaparat sa-si faca. Asadar,

– pentru Dani care a rupt din sfanta ei rutina si a mers cu mine in parc, induiosindu-se o data cu mine la toate cele;

– pentru Nico cea care m-a simtit ca intotdeauna si care, la rugamintea mea, n-a cerut nici o lamurire in plus, ci dimpotriva mi-a scris unele dintre cele mai frumoase si incurajatoare cuvinte;

– pentru Andrei, care a reactionat ca intotdeauna si mi-a fost alaturi fara a vrea sa stie ce si cum, fara sa uite a-mi trimite toate gandurile lui bune;

– pentru mali care nu lasa rugina sa ma rugineasca si ma viziteaza mai des de cat ma vizitez eu; vesel si des;

– pentru Paul pe care nu sunt deloc suparata si nici pe iepurii lui imaginari, abia scosi din cuptor cu garnitura de morcovi(mmm… );

– pentru Laurentiu care acum zace, plin de copci pe fata, si pentru care imi fac griji caci astfel ar fi fost aici sa ma intrebe ce e cu mine si sa ma imbratiseze candid;

– pentru windtalker care vrea sa mearga la cinema, chiar si legat la ochi – asta chiar m-a induiosat – ca de altfel  si prietenia ce nu cunoaste bariere;

– pentru Alinus care stie mai bine decat oricine ce inseamna un HUG;

– pentru Alin a carui viata se scurge repede si sigur si de la care invat, fara ca el sa stie, sa traiesc;

– pentru ip-uri care ma insotesc mai mereu in tacerea mea (si a lor, evident):  89.122.248.141 , 91.206.158.2 si alte cateva pe care nu mi le amintesc… iertare!;

– pentru E. Gilbert de la care am aflat azi ce e cu sufletul pereche (promit ca va scriu si voua!);

– pentru toti ceilalti care va stiti si mai ales pentru cei pe care am uitat sa-i amintesc aici;

– pentru mine insumi ca tot imi definesc Vointa pe lumea asta si pentru ca nu vreau sa cedez vreo batalie fara lupta,

In seara aceasta AM ALERGAT.

Pe bulevard, printre oameni, caini, personaje needucate, cu toata amenintarea genunchiilor (maine e posibil sa nu mai pot cobora trepte), cu toata oboseala dupa o zi de munca, cu toata apasarea ce ma strivea, cu tot ecoul urletului din mine, cu toate ca patul ma chema hai aici! zaci!, cu toate astea m-am oprit in loc si m-am intrebat ce-mi e cel mai DOR sa fac?

Si Claudiei(etimologic vine din latinescul claudus „cel schiop”, „cel care schioapata”) – caci are si MeetTheSun un nume – ii place sa alerge, ii place muuult de tot sa alerge, sa simta desprinderea aia de sol la fiecare pas si s-o pretuiasca enorm pana la aterizare, ca mai apoi sa se desprinda din nou si din nou si sa nu se opreasca niciodata daca ar putea. Despre alergat v-as putea povesti si-o zi, dar am o tema de terminat si sunt silitoare. Adica am fost si incerc sa redevin. Ca sa vedeti ca temele nu se termina niciodata… 😀

P.S. Acesta este un text pe care as vrea sa-l cititi de cate ori aveti nevoie, este un text pe care eu il voi citi de cate ori voi indrazni sa ma plang de singuratate. Multumesc Nico si sper ca nu te superi ca l-am postat aici.

„Fara cuvinte

Pentru unele probleme nu exista cuvinte. Nu te poti exprima, nu stii ce poti raspunde, nu stii ce poti spune sa nu doara mai tare. Mai bine fara cuvinte. Fii in aer, fii acolo, alaturi, dar taci… asculta… cum doare si… taci.
Suntem neputinciosi in fata problemelor noastre si cu atat mai neputincioasi in fata problemelor unui prieten bun care sufera… sufera in tacere, atata timp cat nu vrea sa discute despre asta.

Aceasta este pentru tine Clau…
Lacrimi fierbinti ce ard fata, dar se usuca si trec.
Ganduri nesfarsite si distrugatoare, dar trec.
Nu poti uita si nu vei uita, dar trece.
Se ingroapa undeva adanc in inima si creier si trece.
Suntem facuti sa suferim, ca sa stim sa iubim…
Suntem facuti sa plagem, ca sa nu uitam sa radem…
Suntem facuti sa induram, ca sa invatam sa apreciem…
Doare… dar apoi se alina…
Frige… dar apoi se raceste…
Nu se misca… pentru a prinde viata…

Esti prea puternica sa te doboare… esti prea insemnata, sa te faca sa pleci capul…
Scrie… citeste… invata… alearga… mergi si ajungi… acolo unde trebuie sa ajungi.

Nu privi inapoi decat daca nu ai de ales.
Nu te uita in spate decat daca te-a batut pe umar.
Nu face miscari bruste, decat daca te prinde.
Nu merita nimeni suferinta.

Bucura-te ca ai de ce!
Bucura-te ca esti TU!
Intr-o zi, cand eram trista mi-ai spus ca tu stii cum sa te faci fericita. Nimic nu merita sa ne consume starea de bine si sa ne puna la indoiala calitatile. Te cunosti. Te cunosc. Te apreciez. Apreciaza-te pentru ceea ce esti si pentru ceea ce urmeaza sa devii. Tu stii sa vezi frumosul in orice, stii sa apreciezi lucrurile neinsemnate.
Poti sa vezi…
Poti sa crezi!
Poti sa alergi!
Poti sa strangi!
Poti sa mirosi!

Nu pot sa-ti aduc o floare din Grecia acum… live…
Dar, asa ti-o pot darui din suflet! „