Sunt momente când vrei să vorbeşti şi despre unele dintre satisfacţiile pe care inevitabil, ţi le aduce acest acasă virtual numit blog şi cea de azi nu se referă la numărul vizitatorilor sau la cine ştie ce rank, ci la calitatea celor care mă vizitează.
Am urmărit de-a lungul timpului ca tot bloggerul, cuvintele cheie. Cel mai adesea m-au amuzat, am şi publicat liste cu unele dintre ele, prea puţin mi-am ghidat activitatea după ele – adică mai deloc :”>
Astăzi însă, cuvintele cheie m-au măgulit şi m-au impresionat. N-am găsit niciunul amuzant, dimpotrivă majoritatea denotă căutări de subiecte serioase şi interesante, direcţionate spre tematica blogului (mult munte, flori, trasee), scrise corect gramatical şi mai mult decât atât, mi-au surprins toate aşteptările…
Nu le voi reda aici căci ar însemna să induc viitoare căutări în eroare, dar unul mi-a plăcut foarte tare şi-l reiau:
în munţi cresc oameni puternici curaţi la suflet
așa este … în munți cresc oameni puternici și curați la suflet !
Oamenii muntelui trag la cei asemenea lor. Doar se stie ca tu esti o montagniarda.
La mine trag cei care se simt distrusi din cauza despartirii lui Pepe de Oana!
@Laur: frumos spus „cresc” caci de nascut, ne nastem o data, de crescut, putem continua oricand de unde am ramas ultima data…
@Geocer: nu stiu daca doar cei iubitori de munte trag, dar am fost foarte incantata sa descopar o asa lista curata…
stii,citesc o carte care se numeste „Calea Zen”.se zice atunci cand omul zen apare ,lumea rade.ce e „omul zen?” e un om natural,fara ipocrizie,simplu.
extrapoland,asa cam e si omul de munte,in general.am observat ca modestia,naturaletea,simpitatea si copilarescul omului de munte sunt luate in deradere de o societate tot mai falsa,care vrea sa para ceea ce nu este.
omul de munte ,daca mai e si sensibil pe deasupra,are probleme,in general,de adaptare,cu societatea asta din prezent.cel putin in Bucuresti.nu stiu,poate veti rade,dar mi-am expus parerea.
@Ciprian: E timpul ca omul sensibil și aparent vulnerabil sa fie cel care infrunta lumea aceasta, singurul care poate dovedi ca nu slabiciunile firesti ne fac slabi ci acelea nerecunoscute.
Omul de munte este acela care isi recunoaste infrangerile si limitele cu o sinceritate debordanta, acela care se bucura ca un copil de fiecare lucru marunt ce alcatuieste maretia muntelui.
Omul de munte devine disciplinat prin respectul pe care il simte fata de om si fata de munte.
Imi doresc ca intr-o buna zi sa-mi pot spune „om de munte” in toate privintele.
complimente
Nu inteleg, cineva a cautat „ceva” dupa….”în munţi cresc oameni puternici curaţi la suflet”?!? Foarte interesant!
Muntii slefuesc sufletel in maretie si modestie. Muntele iti ia Ego-ul la purificat si te pune-n oglinda „asta esti tu!”
Sensibili dupa spune Cirprian, puternici si bravi…oamenii muntelui au sansa sa priveasca orizontul de la inaltime (ca o metafora). Nu in sensul de-a fii deasupra tuturor, ori o „specie” mai aparte…