Am scris despre cafea in multe feluri. S-ar putea crede ca intr-o viata anterioara sau chiar in asta am facut mai mult pentru ea decat s-o beau. Si beau si in dimineata asta cu inghitituri mici, putin sorbit, fiindu-mi prea frica sa nu ma frig…
Ma gandeam ca in camera asta goala a mea aroma de cafea e cea care imi mangaie peretii atat de bland incat simt sageti de caldura cautandu-ma. Ma gadeam ca in ceasca asta se ascunde tot secretul unei dimineti in care te furisezi de sub patura afara si simti cum frigul te asteapta sa te inhate, cum lumina slaba iti prevesteste o zi banala, cum pasii catre baie sunt usor ametiti si dezorientati.
Ma trezesc iata, printre propriile carti si ganduri, printre lucrurile mele incarcate mai toate de amintiri si dupa ce mananc ca toata lumea niste chestii numite mancare, imi fac cafeaua. E singurul lucru real din dimineata asta. E singurul gust real pe care-l simt, e singura caldura. Ma gandesc ca noaptea trecuta am adormit greu, am citit ca sa adorm apoi am citit ca-mi place si apoi am renuntat totusi la citit ca sa adorm.
Suntem prinsi in cercuri vicioase. Mai mari, mai mici, dar suntem prinsi in ele, de multe ori fara sa ne dam seama. O sa incep sa scriu cartea aceea, cartea ce-mi sta in varful degetelor si mi se plange mereu ca ramane nescrisa pe cand alte tone de randuri se imprastie peste tot fara sa formeze totusi un intreg.
Am deschis fereastra si primesc doar aer rece si zgomot de fond. In masinile astea care tot trec sunt oameni cu treburi, oameni care si-au propus ceva pentru ziua de azi. Eu mi-am planificat doar cafeaua asta. Dincolo de ea, se intinde un mare gol cu care as putea sa ma masor dupa regula patului lui Procust, insa refuz sa dau dimensiune nelinistii.
Daca ati citit pana aici imi dau seama ca n-ati inteles mai nimic, sunt mai mult gandurile mele pentru mine si promit sa scriu neegoist data viitoare. Pana atunci voi sorbi incet, incet din ceasca cu lichid negru si voi avea un tovaras sigur pana spre dupa-amiaza incolo… Spre seara as putea intoarce ceasca sa-mi ghicesc in ea, sa-mi imaginez drumuri si animale, semne si litere si poate un soare cum in dimineata asta nu-i…