Mi-amintesc cum invarteai lingurita in ceasca de cafea. De cele mai multe ori fara sa mesteci ceva anume, poate zaharul evident, ci ca sa-mi faci placere vazandu-te asa absent. Ceasca era cand rosie, cand verde, cand galbena. Cand inalta, cand mica, cand fara toarta. Lingurita parca ramanea aceeasi, modelul ei abstract ma intrigase dintotdeauna si mai ales pentru ca eu o cumparasem. Nu stiu de ce nu am luat doua identice.
Cred ca undeva in coltul nevazut al mintii mele imaginea lucrurilor este totusi singulara. Si pe drept vorbind ca-i asa, caci rar ma surprind facand analogii. Prefer sa ma pun in pielea obiectului si sa simt fiecare interactiune ca pe una abia nascuta, ca si cum universul s-ar naste de la zero, dar avand un history pe care il pot oricand activa.
Mi-amintesc cum faceam eu cafeaua, cum faceai tu cafeaua, cum altii ne faceau cafeaua. Mirosea bine in toate cazurile. Eu o faceam mai putin buna in comparatie cu tine, tu o faceai mai putin buna in comparatie cu mine, altii n-o faceau niciodata la fel de buna ca noi.
Uneori aprindeam tigari si eu fumam si tu fumai si lumea fuma si ea… Tigara mea se termina intotdeauna ultima. Tu nu stingeai niciodata tigara bine astfel ca tigara mea te prindea din urma.
Cafeaua mea ramanea mereu pe fundul cestii uneori pana a doua zi. Cateodata acest ultim strop era sorbit rece si tu te strambai neintelegand gestul asta al meu de a nu risipi cafeaua… Nu era vorba de risipa si ah, nici acum n-ai intelege! Imi place cafeaua rece, cafeaua peste care a trecut o zi, cafeaua uitata in ceasca, in filtru… care si-a pierdut aroma si care mai are doar un subtil gust amar, dar profund de orice altceva decat cafea…
Imi amintesc cum uneori imi sorbeai cafeaua fara sa-mi spui, cum ma trezeam cu ceasca goala, cum ma infuriam si cum cedam in acelasi timp…
Ador diminetile cu aroma de cafea pana si pe acelea din reclame, chiar si din reclame idioate. Imi place cafeaua la ibric, la filtru, expresso-ul, ness-ul din toate felurile de plicuri, de borcane… Imi place sa o vad neagra intr-o ceasca, intr-o cana, intr-un pahar de plastic in gara, cu spuma maronie, ciocolatie, cu lapte, cu frisca, cu zahar alb sau brun, fara zahar.
Imi place sa o beau incet, inghititura cu inghititura, sa pastrez lingurita in ceasca, sa mai mestec din cand in cand fara un scop anume, sa beau tinand lingurita-ntr-o parte cu-n deget, sa tin cana toata ziua langa mine si sa lungesc procedeul pana spre seara. Si chiar si atunci sa ramana un strop… pentru tine sau pentru mine sau pentru o a doua zi.
Pentru ca dimineata imi plac apa calda si-o gura de cafea rece.
Faci o „cafea” din ce in ce buna! Mie imi place foarte tare! Poate tine locul unei din boabe adevarate, daca as bea vreodata asa ceva 🙂
Uitasem de randurile acestea si trebuie sa recunosc ca mi-a facut mare placere sa (ma) citesc. Multumesc :”>
Si mie imi place cafeaua aspectuoasa, cu caimac si cu aroma. Acum beau cafea decofeinizata, are acelasi gust cu o cafea normala.