Umărul stâng din fața mea se lovește de un umăr stâng aflat pe contrasens. Privesc izbitura în detaliul ei, sunt martorul care vede și tace și merge mai departe. În fiecare zi sunt martorul a mii de astfel de izbiri pe drumul meu cel atât de neodihnit. Dacă m-aș opri, dacă m-aș opri, toate izbirile s-ar condensa într-una atât de tare încât nu pot să mă opresc. De unde atâta curaj??!
Și merg. Mai departe, mai singură, ca oricând.
Ultima mea obsesie:
„These shackles I’ve made in an attempt to be free
Be it for reason, be it for love
I won’t take the easy road”