nu sunt sentimentală și nici tristă și nici melancolică deocamdată.
doar mi-am făcut curaj să ating aceste lucruri și să mă bucur de ele.
mulțumesc Dunia, Silvana, Nico, Alina, Alex, Bogdan, Cip.
mulțumesc pentru dedicațiile și gândul dăruit din interiorul fiecărei cărți.
mulțumesc mamaie.
mulțumesc Alina, Alex, Bogdan, Cip.
mulțumesc Pinguini.
dar mulțumesc și ție prieten și om frumos care m-ai ajutat să schimb în bine cursul vieții mele: Miha, Runna, Alina, Nico, Vali, Raluca, George, Ramona, Ștefan, Păcă, Irina, Anca, Ciolita, Oana, Dani, Dan, Cristi, Boga, Monica, Cristi, Miha, și ție profesor de biologie din gimnaziu, doamnă și profesoară de română, dirigintă de liceu, domnule Niță, dar și ție prieten vechi al blogului, prieten virtual, și ție… te știi tu prea bine, amintește-mi dacă te-am uitat.
fiecare geamantan cu tricolorul său.
în viață ne suntem propriul bagaj pe care timpul îl ușurează treptat, iar oamenii frumoși îl completează la loc.
p.s. și evident familiei care m-a văzut mereu ca pe un om mare și ca pe un om plecat în lume…
”Trăim, împachetăm, despachetăm”…
Totul este să pui în bagaje ce trebuie că altfel atârnă greu. Văd ca tu ai pus. De suflet sunt șosetele împletite de mamaie!
Pentru că ai mulțumit dirigintei mi-ai adus aminte că și Horațiu Mălăele îi mulțumește dirigintei în capitolul ”Copilăria, cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat” din ”O poveste cu Horațiu”. Frumos!
Am citit și poveștile tale ”9 zile în Delta Dunării – Jurnal de bord” și ”Bike-Concediu prin Banat”. Impresionant! Pentru plimbări de genul ăsta îți trebuie nu numai o inimă mare, dar și condiție fizică. Felicitări pentru acțiune și pentru scris!
@Corina: daca nu stiai inca, si eu si Horatiu impartasim, in timpuri diferite fireste, copilaria in acelasi sat. Cartea primita in dar are cu atat mai mult o anume insemnatate.
Sper sa-mi iasa paralela asa cum o vad cu mintea: Larisa e in Franta, e ca si cum ar fi la o aruncatura de bat fata de Romania. Asa simt! Apoi noi, la cuca macaii, dincolo de linia unui orizont infinit….iar asta atarna mult la impachetat si chiar despachetat. Ca te simti stramutat, rupt. Dar colacul sunt ei, oamenii de langa tine, care te-au imbogatit si definit la timpul repsectiv. Si-n prezent si cu siguranta si-n viitor.
Bagaje vom cara intotdeauna, indiferent ce-i pune in ele, ramane greu…ca-i pus acolo vorbe, ganduri, fapte si vise 🙂 Ce-ar fi, cum ar fi un om fara bagaje?!
eu nu ma pot imagina fara un astfel de bagaj si chiar si cu el, sunt momente cand realizez ca un om fara prieteni e un lup solitar si oricat ar fi de animat si de frumos pamantul cat e el de mare se transforma intr-un pustiu…
Cu mare drag, abia aștept să citești, oricând s-o întâmpla acest lucru. 🙂
@Dunia: cand voi stii ca nu voi irosi cuvintele citindu-le atunci o voi face… imi tin aceste carti pentru zilele bune, cam cum era pe tara cu hainele noi purtate doar la motiv de sarbatoare
Cu diferența că acele haine te bucurau un moment, iar cartea asta o viață.
Moartea
Obosită-n bălării,
Ofta Moartea:
C̕ est la vie! (H.Mălăele,Rătăciri-2012)
Copilăria
Și copilăria…
Și satul…
Cu casa de la țară, casa tatălui meu, casa Tehomirului meu, care-și trăgea numele după un copil de-al lui Basarab îngropat în picioare – după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală.
Tehomirul meu cald și nostalgic, cu oameni săraci dar gospodari, guralivi și bețivi, olteniii adevărați dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinți, oltenii mândri ai fratelui Minulescu-
sunt cel din urmă strop de vin
din rustica ulcică de pământ
pe care l-au sorbit la rând
cinci generații de olteni,
cei mai de seamă podgoreni
dintre moșneni și orășeni…
………………………………………………………………………………………………Cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spăla în copaie cu leşie ca pe cămăşi,…..
………………………………………………………………………………………………
Copilăria…Cadoul pe care ni-l face viața pentru ce vom avea de îndurat.
(H.Mălăele,Rătăciri-2012)
Multumesc pentru text. Il cunosc si-l recitesc de fiecare data cu infinita placere. Nu nostalgie, ci placere pentru ca ma las bucurata de fiecare data de lumina ce se revarsa din el.
Cu drag,
Claudia