Bag de seamă

Că sunt oameni tare frumoşi pe lumea asta, pe doi dintre ei îi cunosc şi eu: Mike şi Radu, pinguini şi prieteni dragi ce tocmai au coborât de pe Mont Blanc. Nu e puţin lucru mai ales că au biciclit vreo cinşpe’ zile non-stop până la poalele muntelui cu pricina. Povestea lor de până acum a fost scrisă la cald şi probabil în acele seri în care somnul nu i-a doborât imediat.

Vor urma desigur (sper eu!) completări, fotografii, poveşti scrise sau doar spuse la bere, dar până atunci pentru care vrea să guste puţin din această poveste extrem de motivantă, iată ultima lor relatare: mont blanc (celelalte se găsesc uşor în arhiva blogului lui Mike)

***

Că tot mai mulţi bloggeri ori nu scriu nimic în perioada asta ori scriu sub asediul unor stări de genul: nervozitate, revoltă sau dimpotrivă, deprimante, astfel încât lectura te încarcă negativ fără să vrei. Motivul nu ştiu care ar putea fi, însă un sfat am: gura lumii se termină în pragul casei! Ba chiar încă unul: nu te justifica oamenilor care nu ţi-au cerut asta, că dai de bănuit! Şi încă unul pentru mine: stai în banca ta! 😉

***

Că tot mai multă lume e plecată în concediu. Urmez eu desigur, dar din motive pe care nu le doresc nimănui, planul de acasă (plănuit de o jumătate de an) nu se potriveşte cu cel ce se va înfiripa odată cu ieşirea din casă. Încotro, habar am doar pe sfert. De celelalte sferturi se vor ocupa vremea, gps-ul şi evident, Andrei.

p.s. Aţi ghicit, e un articol pe post de pa-pa şi eventual, pe curând!

p.s. 2 Dacă s-a întrebat careva ce tot fac de nu prea mai scriu în ultima vreme, nu vreau să divulg „proiectul”, dar lucrez de zor la ceva ce-mi consumă o grămadă de timp şi pe care promit să-l scot la lumina online-ului cândva după concediu.