4000 de comentarii

Şi cele mai multe dintre ele înseamnă dincolo de un nickname sau o adresă web, oameni. Înseamnă gânduri, încurajări, împărtăşiri, o susţinere pe care n-am aşteptat-o, dar care a venit necondiţionat.

Peste 2700 de comentarii sunt doar ale voastre, restul fiind răspunsurile mele. „Politica” mea ca blogger a fost şi este de a răspunde şi a comunica deschis şi de multe ori în zona de comentarii s-au spus lucruri mai interesante decât în postările aferente şi s-au adus completări utile. Să nu credeţi că n-am observat 🙂

Aş putea spune că o parte din bloggerul de azi sunteţi şi voi şi n-aş greşi deloc. Scriu pentru mine în primul rând, însă în timp am ajuns să scriu gândindu-mă şi la ceilalţi şi aş fi continuat scrie chiar şi fără nici un comentariu, dar o fac mult mai bine în prezenţa lor.

Blogul e colţul meu de lume unde prind glas şi formă gânduri, stări, sentimente, amintiri şi e adevărat că toate acestea sunt personale însă întotdeauna am crezut în ideea că împărtăşind devenim mai puternici şi nicidecum mai vulnerabili.

Cum i-am răspuns odată cuiva, gândul de dinainte de culcare nu e personal, poate doar culoarea pijamalei este. A fi om nu e ceva personal, de nemărturisit.

Ceea ce eu simt, trăiesc, simt şi alţii, trăiesc şi alţii. Suntem unici în exprimare, în felul cum simţim, în felul cum trăim. Avem multe lucruri frumoase care ne aduc împreună, avem atâtea să ne spunem, să ne fim alături, să empatizăm unul cu celălalt şi sper ca acest crez să-mi însoţească blogul şi de-acum încolo.

6 Comentarii

  • Fata a Soarelui, nu stiu sa fi intrat vreodata aici la tine si sa nu fi plecat mai bogata cu o mirare, mai leganata de inca o visare. Dragostea ta de natura si munte face din acest blog un loc de popas perfect. Nu am sa incetez sa ma simt cucerita de oameni care simt si transmit cum o faci tu.
    Sa ai parte mereu de cititori care sa iti rasplateasca prin lectura si comentarii pasiunea la care ii faci partasi.
    Nu o sa uit niciodata acel comentariu lasat de tine la mine pe blog, in urma caruia am simtit mai limpede ca niciodata ca vibratiile din sufletul cuiva isi gasesc ecou, atunci cand te astepti mai putin, in suflete alese si cumva asemanatoare ca structura. Singuratatea si neimplinirile nu mai par asa mari poveri cand ai macar o sustinere cuma fost si este cea din partea ta.
    Multumesc si sa ai parte de drumuri bune si calatorii minunate.

  • @Irina: Se spun multe despre internet, despre relatiile interumane ce se dezvolta pe internet si chiar daca nu toate experientele au fost frumoase, am avut cate ceva de invatat din ele. Au fost si sunt in schimb, experiente de suflet la care nu as fi avut acces altfel si ca orice lucru facut cu masura, internetul iti poate schimba in bine viata.

    Una dintre cele mai importante lucruri invatate e datul mai departe, impartasirea, sustinerea, vorba buna spusa exact cand trebuie. Avem de toate in lumea reala, rareori insa putem discuta despre chestiuni interioare ce ne macina, poate si pentru ca fata in fata e mai greu sa-ti gasesti cuvintele potrivite, sa gasesti timp si context pentru anumite discutii etc. Plus, si aici apare marea diferenta, cei cu experiente asemanatoare care sa poata intelege si empatiza, nu se gasesc prea usor…

  • Stii, de multe ori lipsa de timp liber nu ma lasa sa urmaresc pe Internet tot ce mi-as dori. Dar, din cand in cand mai fac si eu prezenta pe la tine pe blog, chiar daca nu-mi las semnatura.
    Claudia, multumesc ca ai avut rabdare cu blogul si cu noi cei ce te citim.Iti doresc succes si comentarii in continuare! 🙂

  • Asa e Alex, nici eu nu tin pasul cu citirea celor pe care-i urmaresc si doar cateodata „scap” si incerc sa recuperez.
    Cat despre rabdare, asta e, va suport 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *