Când vine vorba de fotografiile de munte, pe care dacă mă apuc să le răsfoiesc pierd noțiunea timpului, uneori îmi plac crestele stâncoase, alteori mările de nori, vârfurile pierdute în ceață, dar sunt și fotografii ca cea de mai jos la care mă pot uita minute în șir fără ca măcar să deslușesc misterul atracției.
Așa de tare mi-aș dori să fiu acolo sus pe poteca aceea din Parâng de unde am făcut fotografia, să stau jos și fără vreo grabă, să mă uite timpul acolo privind…
… dar timpul trece și dorurile se adună unul câte unul.
____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare