Nu sunt deloc adepta retrospectivelor, dar s-a întâmplat ca privind pentru prima dată o fotografie să am un gând total spontan: asta-i fotografia anului! După ce-am folosit fotografia de mai sus într-un articol am simțit că tot nu e de-ajuns, că trebuie să o mai arăt o dată. Luând în calcul că poate vouă n-o să vă placă la fel de mult sau n-o să găsiți nimic interesant în ea (până la urmă e… banală), dar și pentru că fotografiile mele țin de amatorismul (și naivitatea!) celui care caută o poveste și ignoră tehnica, am hotărât că cel mai potrivit ar fi să vă prezint o colecție, să nu accesați pagina degeaba.
Pentru curioși, aparatul folosit este un Canon G12, Domnul G cum îl alint eu, un compact muncit pe care l-am purtat cu mine peste tot de aproape doi ani, prin ploaie sau ninsoare, pe munte, la schi, la concursuri de alergare montană (dacă știi să-l ții, stă perfect în mână), în geanta de oraș etc. motiv pentru care are deja câteva zgârieturi ca niște puncte pe obiectiv și mi-a pus cruce la mulți nervi încercând să „întâlnesc” focusul cu subiectul fotografiei. Culmea e că-l înțeleg perfect pe bietul aparat, și eu dacă am o pată pe ochelari nu o pot ignora când privesc prin ei. Cu toate astea, fiecare reușită (subiectivă fiind evaluarea) este o mică victorie, victorii pe care azi le împart și cu voi.
ianuarie
februarie

Tren intrând în gara Azuga. Ultima tură în Carpați, în Munții Baiului
martie
aprilie

Île Bizard – prima noastră întâlnire cu un parc natural canadian/quebecos
mai

Festivalul Lalelor la Ottawa.

Pe poteci de munte canadian la… Mont-Tremblant
iunie
iulie

Curcubeu în Canionul St-Anne.

Întâlnire cu balenele în Golful St-Laurent (mai sus jetul de apă aruncat de o balenă albastră).
august
septembrie

Momâie inuită (populația indigenă din nordul Americii) de pe malul Lacului Huron, Peninsula Bruce.

Clipe magice pe malul Lacului Huron.

Niagara – curcubeul Cascadei Americane
octombrie

Protestele continuă. Cârcotașii pot afirma multe, dar societatea românească încearcă să-și găsească un mod de a se face auzită și asta e cel mai important.

Cu bicicleta pe Petit Train du Nord.
noiembrie
decembrie
p.s. dacă timpul va permite, decembrie va primi și un update cu o fotografie de acasă.
Lasa modestia, Claudia, ai ochi bun si poze grozave; pe gustul meu pricinos fiind mai ales Paști într-o curte de biserică…, Niagara – curcubeul… si Festivalul lalelelor… Daca ai dubii vezi ce stie sa faca Domnul G in mana altuia 🙂
frumoase poze 🙂 si.. frumoase picioare la vedere in iunie :))
da, si eu cred ca esti modesta. sunt foarte faine fotografiile, felicitari domnului G 😛
Imi plac foarte mult fotografiile tale. Bicicleta, strada din Montrealul vechi si Festivalul Lalelor sunt preferatele mele, dar le-as privi ore in sir pe toate si nu m-as satura. Frumoasa e lumea privita de tine!
Multam fain Anda, am incercat sa cuprind aici o lume variata, natura, oras, oameni, de toate… Fotografia lunii nu e neaparat cea mai frumoasa, ci aceea care a dominat cumva luna…
@Lucian: sa inteleg ca ai si tu un Domn G? Sincer, parca-mi amintesc ceva, dar n-am timp sa scotocesc pe ici-colo sa vad daca-i asa 😛
Si fara sa stiu daca e asa, am vazut nste portrete foarte bune la tine pe blog, iar asta e un domeniu de care nu ma prea ating… adica incerc, dar ii fac pe oameni “urati” 😀
@Dito: multumesc. Fetele din Montreal sunt destul de prezentabile 🙂
@Miky: o sa-i spun Domnului ca-i apreciat, poate asa ma supara mai rar si nu-l mai amenint cu schimbatul…
Foarte frumoasa selectie! Lasand modestia ptr altii sti ca pozele iti sunt apreciate de ani si ani, si ca dincolo de clipa ce-o vrei imortalizata se afla si ochiul tehnic in cautarea unghiurilor, luminii 🙂
Domnul G face treaba exceptionala in mainile tale 😉
Si-atunci eu si Domnul G tinem sa-i multumim fanului nostru numarul unu: Renutzuuu 🙂
Acum serios, noi te admiram pentru ce faci si pentru adevarata modestie.
Preferatele mele, nu neaparat in ordinea enumerarii. Inca nu m-am hotarat:
– bancuta din Zillertal
– ninsoarea din Azuga
– scoabele din stalpii “montrealisti”
La mai multe :)!
Nu incerc sa imi explic tacerea sau sa imi justific absenta, voi incerca doar, pe cat imi permite timpul si starea interioara sa recuperez ceea ce am pierdut nemaicitindu-te. Fiindca aici la tine chiar simt ca evadez intelectual si emotional. Sa fii fericita in noul an, Claudia. Si sanatate maxima sa ai, sa aveti, tu si cei dragi tie.. Acum stiu asta mai bine ca oricand, dupa ce am trecut prin experiente nu din cele mai fericite.
Inteleg prea bine. Uneori tacerea intervine si cand sunt probleme mai mici, dar cele de sanatate… Ma bucur ca ai revenit si ca ai trecut si pe la mine si sper sa-ti aduca un strop de alinare mediul virtual.