Dacă până acum am amânat vizitele pe la obiectivele turistice pe motivul că e timp destul de făcut asta pe îndelete (și poate într-un anotimp mai cald, mai prietenos), săptămâna de vacanță a copiilor m-a făcut să rup legământul și să ajung alături de Aura și cei doi băieței ai săi în Parcul Olimpic. Aici sunt multe locuri și lucruri de vizitat și cu siguranță o să revin alături de Andrei într-o zi mai luminoasă (o să vedeți și de ce).
Mică prezentare: ancorele se ridică de peste cupola Stadionului Olimpic, Turnul Montrealului (Observatorul) este cel înclinat firește, cutia aceea de pe coloana turnului este funicularul care te urcă până în vârf, Biodome-ul este clădirea cu boltă din stânga jos, iar în dreapta este un mall-cinema de unde mirosul de floricele a dat buzna afară și a înnebunit simțurile copiilor (că adulții erau deja luați).
Vederea este dinspre stația de metrou Viau.
Iarna posacă este din dotare.
Mică informare
– Turnul Montrealului (Montreal Tower sau Observatorul) a fost construit pentru Jocurile Olimpice de vară din 1976
– are 165m înălțime iar înclinația sa de 45° îl face să fie cel mai cel la categoria sa: cel mai înalt turn înclinat din lume
– funicularul este pe exterior și e unic în lume prin deplasarea sa pe o structură curbată – până sus se fac cam două minute
– panorama cică ar fi generoasă pe vreme bună, că pe vreme mai gri vă spun eu că nu e
Dintre dezamăgirile personale
– dacă vă așteptați ca acolo sus să fi ars flacără olimpică, ei bine nu, a fost pusă pe un suport minimalist undeva în curtea stadionului (ceea ce a fost se pare de bun gust, căci ansamblul stadionului olimpic ar fi fost considerat hidos la acea vreme – ăștia n-au văzut Palatul Parlamentului)
– sus sunt geamuri de jur împrejur, nu neaparat curate, iar în combinație cu luminile de la interior pozele ies cum ies (poate se deschid vara, rămâne de văzut)
Impresii
– merită să urci, asta fără discuție, e clar că nu iarna e anotimpul potrivit (așa se justifică și lipsa doritorilor)
– fotografiile și panourile de informare de peste tot te ajută să pricepi ce clădiri se văd, ce poduri, eu m-am uitat mai mult după munți 😀
Într-o zona rotundă cu steaguri, printre care și tricolorul nostru, erau niște plăcuțe pe care erau înscrise numele medaliaților cu aur din 1976. Când îmi cam pierdusem nădejdea, dar și încrederea în cele două perechi de ochi, am dat de disciplina gimnastică și de Nadia.
Medaliații cu aur - aici Nadia Comăneci de trei ori 🙂
Downtown-ul cu blocurile sale turn. Muntele Mount Royal în dreapta. Deasupra un pic de cer albastru și de nori colorați...
Cupola Stadionului Olimpic și tot felul de zone destinate sporturilor de iarnă (patinaj, trambuline pentru sărituri cu schiurile etc.)
Casele tipice de pe aici: aliniate la stradă întru formă, model, înălțime, culoare și cu scările specifice 🙂
Alte case.
Poduri peste fluviul Sf. Laurențiu (St. Laurent), Montrealul fiind el însuși o insulă între ape. Poduri și biserici.
Biodome-ul - gazda a cinci ecosisteme, un muzeu viu cu plante și animale. A fost transformat în Biodome în 1992 dintr-un velodrom ce a servit Olimpiadei din 1976.
Vedere către Munții Laurentini pe care soarele îi răsfață la apus.
La plecare se lăsase multă liniște și vânt, fără hoardele de copii și părinți de peste zi ce se îndreptaseră spre Biodome și de unde am și eu pentru voi o poveste în episodul următor.
Pfff, asteptam de ceve vreme acest articol cu aceasta vizita 🙂 Cred ca ar fi primul loc in care as ajunge daca as da pe la Montreal 😛
Dar, ca o curiozitate, intrecerea de gimnastica nu a avut loc aici ci intr-o alta sala anonimă de prin Montreal (asa am citit in cartea Nadia a lui Ioan Chirila (daca el o zice, asa o fi). Oricum „stadionul” olimpic e cunoscut ca locul unde Nadia a facut istorie 🙂
Hai ca nu-i chiar asa de anosta iarna la voi 😉
@Bia: Pai tot ce e posibil ca sala de gimnastica sa fie in alta parte, n-am dat turul stadionului, plus ca acesta s-a schimbat mult de la Jocuri incoace in sensul ca s-a adaptat la cerintele curente care nu-s asa vaste ca ale unei Olimpiade, dovada ca si velodromul s-a transformat in sera-zoo ca sa zica asa. Oricum, am timp de investigatii
Si azi nu e anosta deloc iarna, a iesit soarele!
Frumos voiaj! Abia aștept să revăd pozele, dar în alt anotimp. Sunt convins că sunt mirifice.
Până atunici însă, chiar dacă la tine e abia 1:50, eu îți urez cu căldură, un ”LA MULȚI ANI!” plin de bucurii, realizări și sănătate. Și pe lângă toate asta, un buchet imens de flori de primăvară, cât tine de mare (că doar sunt virtuale).
🙂
P.S.
Am văzut că ai trecut și pe la cadoul de pe blogul meu, ceea ce nu face altceva decât să mă bucure.
Să ai o zi superbă, într-o primăvară de vis.
@Claudiu: da, si eu sper ca la primavara sau toamna sa-mi iau revansa.
Multumesc de urari si da, eu am trecut noaptea ca bufnita, liliacul sau alte pasari nocturne si mi-am luat poezioara cadou
Interesant!
Imi place cum se vede orasul de sus! De fapt, pe unde merg imi place sa ma cocot si sa admir panorama! Si cu muntii in zare…superb!
@Larisa: Si mie imi place sa ma urc undeva sus, sper ca data viitoare sa fie munte sau deal 😀
e bine ca ai iesit, ca turist.face bine la cap :)we asta sunt turist ca altfel o iau razna 😀
@Miky: da, si eu zic la fel, e bine sa ies in general chiar daca nu sa vizitez ceva anume, doar sa colind. Azi e soare si frumos afara, dar astept un telefon…
E frumos! Chiar si asa cu lumina asta gri a unei ierni ce nu mai vrea sa plece.
Faina descoperirea Nadiei! Cea mai frumoasa perioada a gimnasticii atunci a fost.
Habar n-aveam de cele doua superlative detinute de stadion. Apropo de asta, Zen ma tot roaga sa fac un album cu superlativele vizitate aici, ca sa nu le uitam, dar acum am mari rezerve…:)) ca le mai stiu…
Montreal are potential, sunt multe de vazut, de descoperit! Si ai munti!!!! Fie ei cat de mici 😀
(de 8 Martie) LA MULTI ANI!!!! Bucurii si impliniri ce din suflet ti le doresc! >:D<
@Renutzu: la multi ani si tie! Si sa stii ca ar fi pacat sa nu faci o lista cu locurile pe care le-ai vazut, macar o trecere in revista cu toate si o detaliere la cele care ti-au mers si la suflet 🙂
La mulți ani, Claudia!
Interesant obiectivul. Am căutat imediat pe plăcuță numele Nadiei. Ce satisfacție!
Dacă era soare panorama ar fi fost mai spectaculoasă. Rămâne pe data viitoare!
@Corina: La multi ani!
Si eu am simtit satisfactia mai ales ca nu stiam ca exista placutele, intamplator le-am observat si mi-am dat seama ca-s trecuti medaliatii cu aur si uite asa am inceput cautarea.
Si eu zic la fel, pe data viitoare care oricum va exista pentru ca vreau sa merg si cu Andrei