Oameni Suntem 13. Cu bicicleta prin Montreal

Montreal - Atwater.

Se întâmplă ca Montreal-ul să fie un oraș incredibil de prietenos cu tot ceea ce înseamnă și presupune bicicletă: infrastructură, legislație, autorități, participanți la trafic, cultură, mentalitate etc. În primele zile de primăvară (și singurele căci a venit imediat vara!) au apărut ca din senin centre de închiriere și reparații cu oferte gratis de service (chiar gratis!) și-au apărut și bicicliștii ce în weekend-ul trecut au numărat mii, poate sute de mii și toate combinațiile de angrenaje pe două roți pe care vi le puteți imagina astfel că de la cei mici de 2-3 ani până la bătrâni și invalizi, toată lumea era pe piste.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 12. Flori de primăvară… canadiană

zambile șatirate alb-albastre

E 1 mai și am zis să scriu repede încă o postare despre primăvară căci în realitate a venit deja vara. Mi se pare incredibil, dar ce să-i faci, nu te poți pune cu clima. Mulți copaci nici nu și-au deschis mugurii de ai senzația că le e frică de vreo întoarcere haotică a iernii. Florile sunt incredibile, am văzut lalele deja scuturate undeva într-o grădină pe când altele abia răsar.

...citește mai departe ↑

Parcuri Naturale. Insula / Île Bizard

Nu există bilet de intrare, dar se plătește parcarea, aleile sunt late, sunt trasee destinate plimbărilor pe jos, dar și cu bicicleta. Pe de altă parte nu e un parc în sensul Herăstrăului, dar nici o spațiu liber pe unde să hălăduiești în voie, ci cam trebuie să ții poteca. Din fotografii o să înțelegeți mai multe. Sper să nu fie toate parcurile lor naționale așa pentru că eu nu sunt omul care să se uite doar din drum cu toate că anumite restricții îmi sunt pe înțeles. Mai ales cele legate de păsări și animale care au nevoie de intimitate pentru a-și trăi sălbăticia.

...citește mai departe ↑

Povestea Sălii sau Franceza la nevoie se cunoaște

De trei zile încoace gura-mi tace. Motiv? Învățam de zor pentru examenul de permis și parcă nu-mi mai stătea mintea la altceva. Azi am avut Sala 🙂 Titlul însă se datorează recunoștinței pe care o port azi și acum limbii franceze asta după ce am hulit-o în toate felurile posibile. Uite că s-a întors roata și mă bucur c-a fost așa, dă-o-ncolo de mândrie și dă-i naibii de demoni, ce e mult strică, ce e puțin rafinează.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 11. Primăvară în țara mănușilor pierdute

Incognito. Poate că nu vine cu alaiul cu care m-am obișnuit, poate are alte capricii cu toate că la adresă are trecută aceeași paralelă 45, poate că e doar o primăvară diferită, alt soi, alt sol, alta! Eu zic că a venit deja.

Își poartă încă paltonul că poate mai ninge, cizmele că poate mai plouă, eșarfa că poate vântul îi deranjează coafura, pălăria că poate soarele o s-o năucească brusc, iar pe sub palton o rochie ușoară și înflorată ca orice doamnă care se respectă. Vă spun eu că a venit căci o surprind deseori cum trece cochetă pe strada mea cu toate capriciile sale și oftez și oftează și alaiul de păsări și muguri ce stau ca pe ace pe pozițiile lui ”pe locuri, fiți gata, start”.

O mierlă curioasă mă-ntreba: vine, nu vine, știi ceva??!

mierla

Dar să revenim la relatări serioase cum ar fi justificarea titlului care probabil vă face poate curioși. Sau măcar un pic.

...citește mai departe ↑