Oameni Suntem 18. Pe lângă casă

N-am mai scris de multișor un buletin de impresii din Montreal, dar asta nu înseamnă că nu descopăr zilnic câte ceva nou. Dacă le las nescrise devin obișnuite, dacă le scriu măcar propag niște mirări mai departe…

Montrea. Vara în foarte multe locuri din oraș sunt amenajate spații de joacă cu apă. Părinții nu urlă disperați ”n-ai voie că răcești!” chiar dacă sunt un pic peste 20 de grade… Când sunt 30 intră toată lumea sub… duș

...citește mai departe ↑

Mont-Tremblant: Roche-Coulée-Corniche și Chutes-Chute

E a doua oară când venim aici și de data aceasta am ales niște trasee intermediare La Roche-La Coulée-La Corniche unde muntele e ca dealul, iar traseul ca trotuarul… Ca să mai tragem de timp și să nu plecăm prea devreme spre acasă am fost și pe la niște cascade Chutes-Croche și Chute-du-Diable, dintre care ultima, cu debitul ei mare și tare, a spălat și scăpat turma.

...citește mai departe ↑

Montrealul vechi, Montrealul nou

Old Montreal, new Montreal

Orașele mai mult sau mai puțin turistice au în general un punct comun: Centrul Vechi. Că-i spune exact așa sau e folosit un alt apelativ care să-i onoreze funcția de ambasador istoric, cert e că atunci când ajungi într-un astfel de oraș instinctiv te întrebi: unde e colțul lui vechi? În cazul de față îi spune Old Montreal și se învecinează cu Vieux-Port, dar și cu oglinditorul de cer în blocuri de sticlă: Downtown. Denumirile se încadrează în spiritul bilingv al locului și mă pun deseori în încurcături de traducere: engleză, franceză sau pur și simplu, oricare?

...citește mai departe ↑

Mont Orford, Sentier des Cretes – un munte lacustru

Cu toate că prognoza de vreme rea ne poartă sâmbetele (și duminicile) am ajuns iar la munte și cu toate că aici în Canada pentru noi muntele e mai mult o cale a descoperirii lui decât o stare de fapt, iaca am reușit să mai facem o drumeție, să mai completăm o căsuță în marele tabel cu necunoscute al acestor meleaguri. Dacă în Carpați nu găsești două grupe de munți la fel, apoi cred că în toată lumea nu găsești doi la fel, iar ce știi deja despre o sută de munți nu se poate aplica celui de-a o sută unulea până nu-l vezi cu ochii tăi și-i bați potecile cu picioarele tale.

Când am început să fac săpăturile pentru Mont Orford ăsta am început cu lista traseelor, l-am ales pe cel dificil știind deja de la experiența din Mont Tremblant că evaluările potecilor sunt pe alt calapod și am început să fac calcule. Punând cap la cap ce-am găsit pe net (foarte puține lucruri de-altfel de unde concluzia este că pe aici oamenii chiar nu stau să scrie…) m-am cam mirat că toată lumea se văita de greul acestui traseu și de faptul că nu e de tip circuit. Astfel că m-am mobilizat să-l fac eu circuit cumva și cu harta în față numărând kilometru cu kilometru mi-am dat seama că nu e deloc imposibil.

Mont Orford - Poteca Crestelor
peisajul tipic canadian

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 17. Șapte ore

Decalajul de șapte ore față de România se simte chiar și atunci când nu cântăresc ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă acasă. E greu de explicat, dar când mă trezesc am impresia că e după-amiază, că deja a trecut ziua. E drept că în ultima vreme abia deschid ochii pe la nouă, la zece și nu adorm niciodată înainte de unu noaptea. E total ineficient ritmul ăsta, dar e ceva de genul ”ai intrat în horă, joacă!”… și altă horă încă nu știu.

Montreal. Strada Mare. iriși și bujori

...citește mai departe ↑

Pedalând prin gânduri spre Mont Saint-Bruno

Călătoria asta pe două roți spre un deal cu nume de munte, într-o zi caniculară în care anunțata ploaie și furtună cu fulgere trebuiau să ne țină acasă, a avut o cu totul altă însemnătate pentru mine decât cea turistică. În fond, nu sunt omul care să facă turism de vreun fel, jurnalele mele de călătorie sunt de fapt povești personale, de blog, iar interesul meu de a vizita ceva se limitează doar la locurile ce ar putea să-mi placă sau să-mi substituie ceea ce-mi lipsește. Pornesc la drum fără ambiții, iar tot ce-mi doresc e ceva care să mă facă să simt, să vibrez. Poate și de aceea inițiativa mea lipsește deseori căci prefer să trăiesc cu interioare goluri decât să le umplu artificial.

...citește mai departe ↑