Întâlnire cu mârlanul de serviciu

Ora 9 a sosit, omul negru a venit și ca-n joc, unul dintre cei doi examinatori auto – cel negru, intra în sala de așteptare urmat îndeaproape de un indian costeliv ce comenta într-una. Vorbeau în franceză, repede și repezit, primul cu sictir, al doilea cu vădită nemulțumire. Negrul, cu dosarul sub braț, se face nevăzut după ce intră pe-o ușă cu acces permis doar personalului și indianul rămâne cu nasul lipit de afiș. Bombăne mai departe, iese și trântește ușa – pesemne a picat examenul. Pe scaunele celor care așteaptă să le vină rândul, inclusiv al meu, lumea e încordată. O tipă plânge că tocmai a luat examenul, dar a fost ”intens” și simte nevoia să se descarce după cum îi spune mamei ce o însoțește. Alta plânge de emoțiile de dinainte. Un tip e doua oară când merge la baie și se tot foiește. Nici mie nu-mi arde să sar într-un picior, dar mă ridic pentru că o ”daniela claudia” se aude de undeva din spatele meu. E negrul.

...citește mai departe ↑

Mirajul Pietrei Percé

sau Cum am dat muntele pe-o piatră

Gaspesie. Rocher Perce

Când am plecat noi în concediu planul făcut suna cam așa: munte – balene – munte – spre casă. După primul munte (n-am scris încă, dar urmează) și balene și având în mâini pliantele luate de la punctele de informare turistică de pe traseu, Andrei a pus ochii pe Piatra Percé (în perechea bilingvă: Percé Rock – Rocher Percé). Muntele unde trebuia să mergem având drept vedetă al doilea vârf din Quebec (doar 1200+ metri, nu vă imaginați vreun doi-miar măcar) a pălit brusc în fața unei pietre solitare ce iese din mare și care bonus, mai are și-o gaură fotogenică. Și oricât mă știți de dornică de munte, în concediul ăsta m-am lăsat în voia drumului, iar drumul a devenit o destinație în sine.
Verdict: cu toată viteza înainte, Percéeee!

...citește mai departe ↑

Cascada Montmorency și Canionul St-Anne

prima zi de concediu a debutat cu multă apărainbow @ Canyon Sainte-Anne

Revenind la cursul micului nostru concediu prin Quebec și cu toate că-i tare greu să mai scriu ceva după balene, mă încumet să povestesc despre două mari cascade pe care le-am văzut chiar în prima zi. Relieful nu prea înalt al provinciei, dar stâncos și format în mare parte din roci dure care nu se lasă ușor modelate de apă (precum calcarul) în combinație cu rețeaua bogată a apelor (lacuri peste lacuri care alimentează râurile care alimentează alte lacuri și tot așa până răzbește vreunul la ocean) dau naștere unei întregi galerii de cascade de toate felurile și mărimile, iar cele mai frumoase și ușor accesibile sunt captate imediat de industria turismului.

...citește mai departe ↑

Visarea-i o coamă lungă de balenă

Am coborât de pe zodiac și ne-am reluat călătoria de la mal. Priveam spre mare, spre fluviul cel mare de fapt și mi se părea că de peste tot urmează să se ridice o spinare de balenă. Le-am visat noaptea, dar și cu ochii deschiși ziua. Sunetul lor puternic îmi stăruie în amintire, uimirea de pe chipul de-atunci mi s-a întipărit în straturile epidermei, frumusețea acestor animale imense mi-e încă greu de descris.

Inofensivă și liberă căci Terra e grădina ei zoologică, balena e un dar al naturii ce prin modul în care a făurit-o n-o ține ascunsă de noi în adâncuri, dar nici nu ne-o oferă pe tavă ca pe-o pradă ușoară ca s-o putem admira închisă după cum ne e obiceiul, ci pur și simplu ne spune: iată omule, cea mai mare făptură a planetei tale!

balena albastră

...citește mai departe ↑

Turism în Montreal. Festivalul Internațional de Jazz

Montreal. Festivalul International de Jazz 2013.

Am scris turism pentru că Montreal e orașul festivalurilor (vara sunt minim zece pe lună și nu există lună fără festival), iar dacă vii aici ca turist ar fi bine să consulți calendarul acestor petreceri în fond, care țin mai ceva ca-n povești, de obicei mai mult de trei zile și trei nopți. De cele mai multe ori se suprapun sau alternează cu alte festivaluri și alte petreceri încât pentru unii s-ar putea sa fie incredibil de greu să aleagă unde să meargă. Bine că nu e cazul meu!

...citește mai departe ↑