Postarea aceasta e într-un fel despre mâncare. Lucrurile stau cu totul altfel atunci când nu ești turist și nu trebuie să vezi ce apuci să vezi până pleci, ci să te comporți pe cât posibil ca localnicii. Cum nu prea cunoaștem încă localnici, încercăm să ne comportăm ca la noi acasă și dacă asta se mai și poate, atunci nimic nu ne oprește. Sau… ne oprește.
Bucătăria ne-a așteptat utilată cu de toate și chestia asta e de mare ajutor (nu, n-am emigrat cu tot cu oale că m-am gândit că or avea și ăstia pe aici și pentru asta există Ikea cel puțin).

La pas prin oraș căutând "alimentara" 😀
Apoi, ca să mănânci decent trebuie să gătești și ca să gătești trebuie să cumperi. Există și restaurante și tot felul de locuri unde poți mânca (sendvișuri, ce credeați? au oamenii ăstia aici un adevărat cult pentru ele), dar încă din primele zile ne-am convins că nu ne plac ofertele lor. Nici să cumperi nu-i simplu că în zona centrală nu cresc supermarket-urile la colț de stradă, dar am găsit unul (IGA îi spune, e un fel de Carrefour Express și nu știu dacă e cel mai bun, dar deocamdată este singurul pe listă).
N-a fost ușor nici acolo pentru că ne-am lovit de „problema” afișării prețurilor și a unităților de măsură folosite. Andrei a scris frumos și documentat despre asta – Imperial vs. Metric. Eu ignor oarecum situația și folosesc metode băbești de cumpărare că altfel aș sta cu orele să socotesc cât naiba costă 3lb de cartofi la prețul de 7.56$ pe kg.
Impresii de la cumpărături:
– legumele arată ca cele de pe la noi, ba chiar gustoase având în vedere că nu le iau de la piață, cele mai multe sunt de proveniență canadiană, dar am remarcat roșiile italiene, ceapa mexicană și evident citricele care nu cresc în țara lui brrr, bu-hu-hu și gri, gri, iarnă gri 😀
– ceapa ustură și stoarce lacrimi și aici
– mazărea e cam dubioasă așa mică și dulce cum e ea
– cartoanele de ouă sunt pe culori în funcție de mărimea ouălor
– carnea e tot carne, porcul e cel mai ieftin, peștele pare să fie cel mai căutat
– pâinea e în general cam scumpă, dar se găsește și pâine normală nu doar din aceea albă de sendvisuri, nenatural de pufoasă și fără termen de garanție
– mărarul e aproape de negăsit, eventual două fire într-o caserolă și costă cât o pâine
– pătrunjelul există și miroase bine
– merele sunt bune, gustoase, medii ca mărime – aici n-au ajuns din fericire cele turcești mari și lucioase și cam atât
– rafturile cu brânzeturi sunt mult mai multe și mai variate decât cele cu mezeluri
– am găsit un iaurt tare bun pe care l-am cumpărat pentru că mi-a sărit în ochi „Balkan Style” – și chiar e!

Iaurt Balkan Style 😀
Oricum, mă bucur că nu am problemele lui Renutzu în SUA despre care a scris ea aici: Daca nu-i prajit e dulce si foarte dulce ori sarat si prea sarat!
Una peste alta, mă descurc să gătesc tot ce am învățat pe-acasă și să găsesc ingredientele potrivite, ca de pildă cele pentru chiftele și cartofi țărănești 🙂 Mâncărurile ies însă un pic cam dulci și nu-i o soluție să pui sare în plus…

Chiftele românești cu ingrediente canadiene 🙂
Învârtesc în cartofii țărănești și mă lupt cu s-urile din pronunția numerelor în franceză. Mă frustrează teribil logica acestei limbi…
De ce 676
– nu e: six cent soixante-dix six (6 sute 7 zeci si 6)
– ci: six cent soixante-seize (6 sute, 6 zeci și 16)
?!?
Adică nu-i suficient că trebuie să fac lecții de dicție și răbdare ca să pot pronunța, mai trebuie să fac și calcule matematice. Zău așa, or fi mulți iubitori de franceză pe lumea asta care or avea argumente, dar să fim serioși, mai lipseau niște ridicări la putere și niște radicali pentru a număra de la 1 la 100 🙁
Mi-oi plânge și puțin de milă, dar sunt la vârsta la care nu suport să învăț ca papagalul o limbă cale-afară de arogantă… Cu toate astea, din respect pentru Canada care de bine de rău mă găzduiește și care nu poartă vina venirii mele aici, va trebui să-mi strunesc gâtlejul să emită delicatele sunete francofone.
Între timp mâncarea e gata. Mai era și o friptură în cuptor, dar pe aceea nu v-o pot arăta din motive evidente… Între mine și imensul cuptor electric s-a consumat un prim episod și gata, renunțăm la filmări.
N-a fost de vină cuptorul, ci hota care abia face față gătitului pe plită (e clar că stilul românesc îi mută nasu’) și astfel toată casa a început să miroase ca bucătăria de vară de la țară (fiind și open-space cum le place pe aici…). Și mai sunt de vină aia care au lăsat în sertar cartea tehnică a altui cuptor și astfel, l-am butonat și eu cum m-am priceput. Friptura a fost cât de cât salvată, tava nu prea…

Cartofi țărănești (cu denumirea că doar la țară nu puneam șuncă-n ei) și chiftele 😀
Legat de cuptor, am remarcat că-i mare. Mari sunt și frigiderele și mașinile de spălat și uscat rufe și mașinile de spălat vase. Totul e mare. Și cam totul funcționează pe bază de electricitate, inclusiv apa caldă care de obicei e încălzită de locatant cu boilerul din debaraua aferentă (am văzut alte cinci apartamente, plus anunțuri, și toate aveau aceleași chestii). Dacă se ia curentu, aleluia și-un praz verde că nimic nu mai funcționează!
Cam atât din Montreal. Noapte bună România, noapte bună!

În loc de noapte bună... lumini pe strada mare.
am zambit de la la prima fraza- e usor sa stii ce mananci ca turist, ca localnic…cam asa suntem noi in Londra 🙂 si noi inca suntem in stadiul caut casa. zile bune! si poate, poate si calde? macar un pic 🙂
Ai timp liber să găteşti şi să te plimbi. Ăsta-i răsfaţ. 🙂
Lasă că te-obişnuieşti şi cu livrele şi cu sisansuasanseiz şi cu altele. Şi briţii au eitinhandreds… fiecare naţie cu bâzdâbâcii lor.
@Miky: multumesc la fel! Banuiesc ca la Londra ploua 😀
Cand stii ca n-ai ajuns ca turist intr-un loc, privesti cu alti ochi tot ce ti se intampla si ai alte nevoi decat acelea de a vizita si a-ti petrece ziua printre atractiile turistice…
Eu una pot sa iti spun ca nu am descoperit nicio regula pentru numeralele in franceza ce depasesc cifra 70…Cand am invatat franceza ma amuzam gandindu-ma ca sunt chiar ciudati oamenii astia…li s-au terminat numerele la 60 si in loc sa mai inventeze inca 3 numere (chestie mult mai simpla) isi mentin neuronii in functiune tot calculand.
Din partea asta, iti era mai usor in Elvetia. Astia au simplificat numeralele si in loc de 70 este séptante, in loc de 80 este huitante si in loc de 90 este neunante. Simplu. Ca doar trebuie sa lucreze zilnic cu zeci de mii de franci si numai sa iti mai incurci limba in gura cu numerale infinte nu mai ai chef.
Ioi Doamne!!!! O sa zic si io de iaurt, stai bine rau la capitolul asta! La mine sunt mere d-alea cerate de arata perfecte ca forma, lucioase si ireale! P-astea le evit ca moartea :))
Ah Ikea!!! Fan declarat, aici am fost doar in Chicago, Ohio si Colorado, de fiecare voiam sa raman acolo cu zilele sa ma reculeg. Asa simt mereu.
Noi mai vorbim cateodata de chestia asta cu dependenta de curent, ORIBILA de altfel, si de ceva produse puse in debara ptr cazul in care….Masina de spalat vase care a venit la pachet cand am inchiriat apartamentul n-am folosit-o, n-am nicio tragere si n-am sa-i inteleg pe alintatii astia si pace!
Ce ma bucur e ca nu te-ai bagat in produsele gata preparate bune doar de incalzit ci te-ai apucat de gatit, in stilul nostru neaos! As manca o chiftea si niste cartofi ca tare bine arata! 😉
Tot inainte si vezi cum faci sa te imprietenesti cu nenea cuptoru’ :)) Tre sa mai detaliezi ca pare haios momentul!
Da, da si eu inca mai am probleme cu soixsante-dix, quatrevingt si quatrevingt-dix. Imi ia putin pana procesez :)). Ce zice Mike mai sus cu Elvetia mi se pare foarte tare, asa ar fi fost logic :D.
In alta ordine de idei si noi gatim aici cam tot ce am invatat acasa si ne adaptam la ce se gaseste, desi nu e mare diferenta fata de Romania. Cel putin sistemul de masurare este acelasi :)).
Ps: si aici doua fire de marar costa cat o paine :D!
Zile calde si usoare iti doresc!
Doar din poze și mi s-a făcut o foame de lup 😛 Cartofii taranesti arata demential si… ghici ce, noi facem cu șuncă și ulei aromatizat și le zicem „cartofi orgasmici” :)))) Uite până unde s-a ajuns 😛
Stai linistita si ia totul cu filosofie…cam aceleasi chestii le-am patit si eu , dar ia in calcul ca atunci cand am ajuns in Italia habar nu aveam sa curat un cartof :).
e simplu: https://andreilife.wordpress.com/2013/02/27/80-quatrevingt-pourquoi/ 🙂
@Renutzu: Chiar stau bine fata de tine, acum nu ca ma laud, dar cand n-am motive sa ma plang, n-o fac.
Nici eu nu folosesc masina de spalat vase si am un motiv simplu: sunt putine vase aici si am nevoie sa mi le spal in timp ce gatesc si practic n-as prea avea ce sa bag in masina.
Plus ca am timp sa spal vase plus ca-mi si place. Sunt peste, imi place apa 😀
@Alin: da, rasfat :”> Cu plimbatul e mai greu zilele astea ca e deprimant afara, dar incerc sa invat franceza si sa-mi pastrez zilele frumoase pentru plimbari. Nu stiu cat va mai dura rasfatul asta, dar fara el nu veneam aici :”>
@Mike: Pe mine m-au apucat nervii cand spuneam numerele pana la o suta si am numarat incorect de la 70 incolo, gen:
soixante-dix et un in loc de soixante onze
Am tunat si-am fulgerat cand mi-am dat seama, noroc ca m-am uitat pe un site… Eu chiar cred ca au o problema cu numaratul si nu m-as mira ca si in rest sa existe frantuzisme de-astea…
@Larisa: Ahaa! Deci sunt pe drumul cel bun! Ma gandeam sa nu par o exagerata, am ajuns in alta tara si in loc sa ma infrunt din „bunataturile ei” eu o tin tot pe mazare, chiftele si ciorba de fasole 🙂
Poate si pentru ca-s sigura ca o sa am timp sa cunosc si mancarea lor, daca o exista 😀
@Bia: la ulei aromatizat nu m-am gandit, o sa vad dac au si pe aici. Cert e ca tot citind pe forumuri de emigrare plus cele local de aici am ajuns la concluzia ca pana te prinzi cum stau lucrurile tot mai buna-i mancarea ca la mama acasa 😀
După câte văd făcuși mâncare bună! Ai timp și de bucătărie canadiană, dacă o exista așa ceva?!
L-am citit și pe Andrei. Lecția de azi mi-a plăcut. E bun de prof!
@Ana Maria: e drept ca eu chestiile de baza le stiu, prajituri si specialitati nu fac, insa nu-i timpul pierdut.
@Andrei: Merci. Beaucoup. Cum vine vorba 😀
@Corina: da, facui. Eu am timp, dar deocamdata nu stiu ce e neaos pe la oamenii astia pe-aici. Ar trebui sa caut pe net.
Nu esti prima care observa ca Andrei e bun de prof. Sa-l vezi cum explica si pe viu, cu rabdare si calm, mult calm. Eu cred ca sunt cel mai dificil elev al sau, dar asa se potrivesc lucrurile pe lumea asta :”>
Geniala poza cu ingredientele 🙂
@Andreea: merci, acum sper sa nu-mi fac un obicei din a poze mancarea 😀 (ca tentatia exista)
pt limba, cauta cursuri pt emigranti. Mie mi-au prins f. bine, inca mai merg. Contactul cu alti oameni in situatii asemanatoare, imi da curaj.
Despre marar si leustean, eu mi-am adus plicuri de plante uscate, si… seminte, si mi-am pus in ghivece.Nu stiu daca e ok sa aduci in bagaj, dar… gandeste-te si la asta. Marar mai gasesti la magazinele turcesti.
@arakelian: o sa caut, am mai cautat, dar nu mi-a placut ce-am gasit..
Pai nu prea e voie cu seminte, chiar au un control serios la treaba asta, dar poate comand online de-aici de la ei, de pe amazon 😀
Buna, Claudia! Si bun venit pe continentul asta! 🙂 Arata intr-un fel mancarea ta … Daca n-as fi fost vegetariana, as fi luat-o si eu spre grocery store. Acum, desi imaginile (culmea!)imi fac pofta, nu stiu incotro sa o iau, pentru ca n-as putea manca nici chiftelute, nici cartofi taranesti.
De vreo doi ani, Montrealul e si orasul meu de suflet. In ciuda iernilor neprietenoase. M-as muta si maine acolo, dar cu ce stim noi (eu si sotul meu) sa facem cu acte in regula pe continentul asta – profesia ta de suflet, de data asta – nu se inghesuie quebecosii sa ne dea viza. Mai lucram.
Cat despre prieteniile de legat acolo, am inteles ca exista o comunitate locala de romani care numara in jur de 60.000 de oameni. Pas mal … Noi avem niste prieteni emigrati din Ro acum vreo 9 ani care stau acolo si pe care vi i-as recomanda cu toata caldura in caz ca v-ar interesa(macar de-un reper local pentru o integrare mai rapida).
Buna Cristina, pai inseamna ca pentru tine, vegateriana fiind, chiar a fost mai greu cu gasitul mancarii in primele zile.
Chiar azi am simtit uratenia iernii, nu e frig prea tare acum, dar e vant si rece, dupa o ora de plimbare incepi sa simti cum ingheata picioarele, totul e gri, fara soare…
Nu stiu daca ma voi baza pe meseria de ne-suflet ca sa zic asa cand va fi sa-mi caut de lucru aici. Cred ca mi-ar placea sa incerc ceva nou, cred ca o sa vreau sa vad cum e pe la interviuri etc.
Cat despre comunitatea de romani, nici eu nici Andrei nu suntem genul care sa intram foarte repede in vorba, sa ne facem relatii si altele de gen si cred ca mi-ar fi de mare folos sa aflu lucruri despre Montreal de la oameni care vorbesc aceeasi limba, dar in acelasi timp nici nu pot spune: hey, am venit si eu pe-aici, cine ma ajuta?
O sa ma interesez pe unde se mai intalnesc romani, am inceput sa urmaresc niste ziare, sa mai aflu una-alta si sper sa vina de la sine si imprietenirea 🙂
O sa-i scriu prietenului meu despre voi. El si sotia sunt niste oameni foarte sociabili, placuti si de treaba . Poate reusiti sa va auziti cumva, in functie de cum si cand puteti si vreti fiecare.
Si nu, cu vegetarianismul meu (ovo-lacto) nu am avut nicio problema. Am invatat din prima ca tot ce e de ocolit sunt produsele americane neorganice – niste bombe calorice sau pline de hormoni si aditivi. Asa ca am cumparat organic si, ce nu era, pentru completare, cumparam facut in Europa.
I-am scris si mi-a raspuns. A fost foarte pozitiv. Chiar spunea de o petrecere vinerea asta (8 Martie) cu 60 de romani, undeva la un restaurant in Montreal, unde ar mai fi inca locuri daca v-ar interesa. Mi-a spus sa-ti dau numarul lor de telefon daca vreti si voi sa va auziti. Si ti-l dau daca imi scrii un mesaj privat pe email-ul pe care tu il poti vedea in spatele a ce-ti scriu aici pe blog.
Nu te simti impinsa sa vorbesti cu ei daca tu crezi ca nu va ajuta sau daca nu esti confortabila cu ideea. Dupa parerea mea, sunt niste oameni pe care s-a meritat sa-i intalnesc in viata asta, de unde si deschiderea / entuziasmul de a-i recomanda ca „ghid” de circumstanta.
@Cristina: Emotionant episod… Multumesc de recomandare, chiar speram dupa o luna-doua de asezare a lucrurilor pe aici sa mai cunoastem si noi oameni, sa mai schimbam impresii…
@Cristina, multumesc mult, te contactez pe privat.
atata timp cat te descurci e bine:) toate cele bune din München
@Injineru: Ohoo! Cunostinte vechi!
Sa inteleg ca te-ai mutat dintr-un oras intr-altul pana ai trecut si granita? Sa-ti fie de bine si asteptam o corespondenta si de acolo. Sigur ai avea cate ceva de scris, mai greu e sa te urnesti.
Salutari din Montreal! 😉
din septembrie nu am mai scris, m-a apucat asa… o lene:)) dar nu se stie cand imi va veni din nou cheful. Momentan imi redirectionez timpul spre biciclit:D
@Injjineru: O sa ne luam si noi biciclete aici, de-abia astept!
Frumoase poze, dragut articolul! Intotdeauna imi-am imaginat cum ar fi sa imi incep viata intr-o alta cultura, pentru ca pana acum am fost doar in excursii, ca turist. Ar destul de ciudat la inceput si suna destul de ciudat, dar mereu ma gandeam sa fac aschimbarea asta nu dintr-o anumita nevoie ci din pur experiment. Repet, e ciudat, dar uneori sunt genul de om ‘hai sa-mi testez limitele’! 🙂
Arata foarte bine! 🙂 Uff, mi-am facut pofta.