Mount Royal noaptea

Montreal. Vedere de pe Mont Royal.

Ca orice oraș cu downtown ce se respectă, Montrealul are un deal-munte lângă: Mount Royal. Dacă vă întrebați care a fost primul, dealul sau orașul, evident muntele că doar s-a format acum sute de milioane de ani prin încrețire (cuvântul ăsta îmi aduce aminte de orele de geografie) și chiar conține și un mineral al lui ce-i poartă numele: montroyalite.

Tot muntele a fost primul și când vine vorba de cine și cum a botezat orașul. Inițial la poalele lui era un sat numit Hochelaga (”barajul castorului”) pe care l-a găsit în 1535 exploratorul francez Jacques Cartier. Dumnealui, pesemne uimit de vederea muntelui, s-a pus pe escaladat, cică îndrumat de localnici, și uite așa a fost primul european care s-a delectat cu priveliștea de la 233m. Că mai mult n-are! Și cum nici nume nu avea, Cartier i-a zis: mount Royal, în cinstea regelui care-l trimisese în expediție.

Multe neamuri de-ale pământului au început să se preumble prin zonă și dintr-o combinație de franceză timpurie cu o adaptare italiană, insula a început a fi numită ”mont(e) real”. Pe insulă prinsese cheg orașul Ville-Marie, dar când totul în jur avea iz de ”montreal”, de pe la 1800 s-a ajuns la numele oficial de azi.

Claudia Gican @ Montreal

În prezent Mount Royal e parc, dar mai apropiat de conceptul de parc natural decât de parc de oraș, având câteva alei principale cu băncuțe, iluminat și amenajări, dar cele mai multe sunt poteci de pământ pe care poți bălăuri cât să-ți treacă dorul de drumeție. Locul e destul de sălbatic pentru un mijloc de oraș, motiv pentru care primește o bilă albă. Noi am venit la ceasul serii din mai multe motive, unul fiind să pozăm orașul de sus cu luminițele lui cu tot, însă de dragul mișcării am dat și o tură nocturnă.

Mount Royal - vedere peste Downtown

În depărtare e una dintre „gâlmele” cu nume de munte din zonă, Mont Saint-Bruno dacă nu mă înșel, unde am fost și noi cu bicicletele la un moment dat. Arată mai spectaculos la orizont decât la fața locului, ăsta fiind unul din mirajele zonei.

Croix pe Mont Royal - 233 m

Vârful de 233m sau Colline de la Croix sau Mount Royal Cross e marcat printr-o cruce ridicată aici pe la 1643, ce-i drept sigur nu mai e cea originală, dar e de apreciat o așa vechime (dacă în Europa un ceva de la 1600 sună banal, în Canada e loc de pelerinaj). Probabil de-asta în 1992 (pe când orașul împlinea 350 de ani) s-a îngropat acolo o capsulă a timpului conținând mesaje de la 12.000 de copii despre cum va arăta orașul în viitorul lui 2142 când capsula se va deschide.

După cum se vede din poză, am luat-o la picior pe cărările parcului fără să ne pese că venea noaptea și întunericul. Ba chiar a devenit tot mai interesantă și romantică plimbarea noastră la lumina jumătății de lună din nori, dar și a luminițelor orașului care se zăreau din când în când.

Mount Royal noaptea

După un moment de ieșire la civilizație într-un fel de parcare unde era ceva agitație semn că nu doar noi bântuiam prin parcul pădure, după ce am tras cu ochiul la cum poliția îi percheziționa pe unii sau cum un raton cu moacă de hoț amărât s-a retras în tufișuri de la un tomberon, ne-am continuat expediția intrând iar în pădure. Super simpatică moaca aia de raton motiv pentru care am zâmbit o perioadă, dar mi-a fost și ciudă că n-am nimerit butonul de bliț al aparatului ca să-l pozez.

Tot pe tema pază și ordine, ne și gândeam că dacă ne oprește vreo patrulă vom fi ultra-dubioși: nu bem, nu fumăm (nici de una, nici de alta), nici a sportivi ahtiați nu arătăm, nici a unii care n-au găsit alt loc de tăvăleală, ci doar unii care umblă noaptea pe coclauri fără motiv, eventual, în căutarea unui raton care să stea la poză 😀

noaptea prin padurea de mesteceni

Poza mea preferată:

noaptea in padurea din oras

Ne-am învârtit o vreme pe potecile care coborau ba destul de abrupt, ba printre stânci și căzături, încât, așa pe întuneric, ne simțeam mai la munte decât la Orford-ul din postarea precedentă. Că pe sub muntele de față trece și-un tunel de tren și că de jur-împrejur e orașul cu luminițele lui, e altă poveste. O altă bilă albă e lipsa gunoaielor pe aceste poteci unde nu sunt coșuri și e destulă intimitate pentru a arunca în liniște…

Mount Royal noaptea

În oraș e deja atmosferă de Crăciun că tot s-a lăsat frigul de-o lună și nici măcar n-a început – o să duc dorul zilelor cu zero grade, asta sigur! (la crucea aia de sus am fost și noi, de unde se vede și cât de negru e Mount Royal).

Montreal noaptea

pom de Craciun in Place Ville Marie

8 Comentarii

  • Frumos! Imi plac orasele care au un loc inalt, un turn, un deal, un munte, orice, unde poti urca si admira privelistea, in special pe inserat. Aici toate parcurile sunt ingradite si pe seara se incuie poarta, dar oricum n-am avea vreun loc inalt in oras…
    Observ ca la voi nu numai ca au montat luminile de Craciun, dar le-au si aprins.

    • Pe-aici nu prea exista conceptul de gard, cel putin nu in oras. Mount Royalul e frumos, vara e cam aglomerat si prafuit motiv pentru care am fost o singura data si mi-a cam ajuns. O sa revin cum cade zapada pentru varianta alba 🙂
      Luminitele le-au montat pe la inceput de noiembrie, mai lipseste muzica de sarbatori care sa rasune pe strazi…

  • Si la Berlin se pregatesc de Craciun. Nu stiu exact ce a fost mai intai: pregatirile sau frigul, dar mie mi se pare ca au venit mana in mana.

  • Misto pozele cu orasul intins la poalele muntelui 😀 „Bandit” e porecla ratonilor aici. Sunt super haiosi si-am avut parte de ceva intalniri haioase cu ei. Am vazut ca Incep sa apara beculetele si decoratiile de iarna semn ca se apropie „jingle bells” :))) La voi e graba mare, poate se mai incalzeste atmosfera de la atata frig canadian :))

    • Ingenioasa intr-adevar. Oricum e un oras ”plin” de idei daca e sa cuprind asa preocuparile diverse pentru chestiile practice, dar mai ales pentru manifestarile artistice de orice fel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *