Montreal pentru Roșia Montană I

credit: Perjovschi Dan

Uniți – Salvăm – Roșia Montană
…tană…ană

Așa răsuna azi sloganul acestor zile cu un ecou emoționant printre blocurile de sticlă din Montreal. La început douăzeci de oameni, apoi cinzeci, apoi am trecut de suta, apoi cine a mai stat să numere… O vreme posomorâtă de toamnă, cu gând de ploaie și picuri răzleți (prilej de glumă că doar nu ploua cu cianură), o zi de sâmbătă când oamenii ar fi putut sta acasă după o săptămână de muncă, dar n-au stat, căci după cum bine spune Cristina:
Tu, Ardeal, ai osteni si-n Montreal (fotografii și impresii)

Dintre scandările de peste ocean:

departe de CASĂ și nouă de pasă

together – we save – Roșia Montană

ensemble – sauvons – Roșia Montană

Gabriel ”chéry” – pas de cyanure ici

so-li-da-ri-ta-te

Cu afișe, pancarte, cu steaguri, cu insigne și ii, cu aparatele foto, cu glasurile, cu voința, cu speranța, cu cei mici, cu cei dragi, cu prietenii – așa ne-am adunat cu toții acolo pentru a fi alături de protestele de acasă. S-a intonat imnul, s-a făcut poză de grup, s-a mers în cerc când într-o direcție, când în alta, s-a scandat, s-au schimbat impresii, s-au dat detalii trecătorilor care au fost curioși să afle pentru ce protestăm, li s-au împărțit pliante-manifest scrise în franceză și engleză.

Sursa foto: Știri de Montreal (mai multe fotografii și opinii în articol)

E greu de scris, un protest consumă multă energie, iar cuvintele de după sunt sărace. Ăpăi cred că și dacă nu ești obosit, înseamnă că n-ai protestat destul. Zilele astea nu mi-a mai stat gândul la altele, Roșia Montană înseamnă în definitiv un prag al saturației noastre (abuzul nu ține doar de mediu), sunt vremuri când ne povestim plimbările și gândurile și sunt vremuri când se petrec lucruri importante sub ochii noștri.

Le mulțumesc celor care de mai bine de zece ani și-au făcut un mod de viață din a protesta împotriva exploatării de către RMGC, celor care au înfrânat ca o buturugă mică carul mare, care au insistat nebunește până când am început cu toții să ne trezim. Nu mai sunteți singuri, nu mai suntem singuri.

Proces verbal. S-a protestat în fața Consulatului General al României la Montreal pe strada Sherbrooke Ouest, 1010 (în zona centrală, în downtown). Din păcate consulatul e undeva la etaj, iar reclama băncii de la parterul clădirii a cam indus trecătorii în eroare crezând că are ceva de-a face. Nu vă imaginați că funcționarii consulatului ne-au onorat cu prezența, poliția nu s-a arătat prin zonă, iar presa românească din Montreal a fost acolo cu noi.

Mărturisire. De câte ori mă apropii de un grup de români, mi se face un gol în stomac și mă încearcă lacrimi. Nu-i nimic, îmi spun, ești umană asta-i tot și nu vreau să vină ziua când voi crede că le-am văzut și simțit pe toate. Gestionez perfect dorul de acasă pentru că simt românește și asta înseamnă acasă oriunde aș fi.

De-ai știi mamă… ce fericită sunt când sunt acolo unde simt! (Foto: Cristina)