Mic dejun cu foci și gânduri de la ZOO

În ultima zi a vacanței noastre, pe o vreme nu tocmai grozavă am mers la Bioparcul din Bonaventure. După o vizită în Insectarium unde am văzut insecte vii și moarte și o tipă chiar ne-a făcut prezentarea unui scarabeu verde ca o bijuterie scoțându-l din acvariul său și plimbându-l pe degete, am pornit pe traseul celor maxim douăzeci de habitate unde trăiau animalele, noi fiind interesați în special de speciile autohtone. Și cum pe pliantul primit la intrare era și programul de activități, ne-am simțit inevitabil atrași de micul dejun al focilor (în postare vă așteaptă și un filmuleț).

Pentru început, un filmuleț care vorbește de la sine,

Din ce-am observat eu până acum, canadienii se pricep la grădini zoologice sau mai bine spus, la ce numim noi așa pentru că ei au biodomuri sau bioparcuri sau bioceva. Doar să dați un ochi pe site-ul Bioparc Gaspesie și veți vedea că preocupările sunt ceva mai largi decât ”niște animale în cuști pentru care oamenii plătesc să… vadă”. Pe de o parte Canada e o țară cu ținuturi vaste, multe încă virgine, unde animalele trăiesc în voie și pe de o alta, în regiunile locuite s-a cam omorât ce era de omorât (gen lupi, urși, râși, chiar și elani). Pe de o parte căprioare, iepuri, ratoni, marmote, rațe și gâște ies la drumul mare, pe de alta trebuie să mergi la vreo fermă ca să vezi găini, vaci, oi, capre, cai, măgari… dac-or avea. De-ale civilizației…

Cert e că o vizită la ZOO București te lasă cu sechele (ultima oară m-am întrebat dacă nu cumva maimuțele sunt cele pe dinafara gardului și nu înăuntru), o vizită la ZOO Târgu-Mureș îți amintește că și la noi se poate dacă se vrea, la Rezervația de Urși Liberty de la Zărnești chiar te ia valul speranței pentru că e incredibil ce se întâmplă acolo. Ce se întâmplă prin alte părți ale lumii? În general grădinile cu animale au și alte roluri decât acela de a fi bifată în lista de distracții a orașului încă una. Un astfel de rol l-am văzut aici în Canada și e legat de educație, existând tot felul de programe și activități ca de pildă banala hrănire a animalelor.

De ce e important? Pentru că omoară în fașă prostul obicei prin care vizitatorii aruncă mâncare animalelor, le ademenesc la gard pentru poze și mai rău, își lasă copiii să se manifeste în fel și chip, doar, doar din cușcă li se va servi vreo grimasă, vreun urlet ca exclusivitate. Aici copiii (dar și adulții!) sunt învățați să privească animalele, să înțeleagă niște lucruri despre ele, să le respecte, astfel că e aproape uimitor când vezi că și funcționează chestia asta. Ploua și cârdul de copii prezent la bioparc asculta în liniște explicațiile, mulți fără umbrele.

Am asistat și la hrănirea linx-ului sau râsului, dar și a unor broscuțe, șerpi și alte chestii care viermuiau prin acvarii și concluzia a fost că poți face mult rău unui animal furișând biscuitul sau bucata de banană prin gard. Interacțiunea cu oamenii e limitată, dresată și e în favoarea celui închis care de multe ori ajunge acolo și din alte motive decât cele ale expunerii… pe bani.

Foto: Andrei & Claudia