E 1 mai și am zis să scriu repede încă o postare despre primăvară căci în realitate a venit deja vara. Mi se pare incredibil, dar ce să-i faci, nu te poți pune cu clima. Mulți copaci nici nu și-au deschis mugurii de ai senzația că le e frică de vreo întoarcere haotică a iernii. Florile sunt incredibile, am văzut lalele deja scuturate undeva într-o grădină pe când altele abia răsar.
E oarecum impropriu spus grădină pentru că de cele mai multe ori nu există în sine ci e doar un perimetru imaginar în fața casei. În zonele rezidențiale (ca de film american) totul e incredibil de aranjat, iar florile au fost cumpărate și plantate gata înflorite de cum s-a topit zăpada. Pe acelea însă nu le-am pozat, poate și din teamă că mă trezesc cu vreo amendă pentru că tot ce dincolo de trotuar nu mai e chiar spațiu public… Asta și pentru că plimbându-mă pe acolo cu bicicleta și mergând foarte încet ca să pot vedea și eu câte ceva, am atras privirile curioase ale localnicilor, parcă prea curioase.
În felul ăsta am preferat grădinile de ”bloc” (case cu maxim două etaje ce conțin câteva apartamente), unde florile au răzbit singure printre frunzele moarte și unde, dacă oamenii mă văd făcând poze, zâmbesc și-mi spun că și ei le găsesc tare frumoase pe doamnele flori. Așa mai merge, e în spiritul pe care îl agreez căci oameni suntem, iar bogăția și bunăstarea vin și cu ceva paranoia la pachet din câte bag eu de seamă.
N-am pozat chiar tot, am încercat să surprind ce e diferit față de florile de primăvară cu care suntem noi obișnuiți în România. Zambilele albe și albastre vor trebui să mă ierte de pildă pentru omisiune 🙂
brândușe galbene
un fel de zambile șatirate alb-albastre. Inițial am crezut că-s viorele…
zambile roz puse la zid de… căldura instalată brusc
lalele de-un rosu-inchis, vișiniu
peluză plină cu tot un fel de zambile-viorele albastre
zambilă sau viorea? Greu de spus, trebuie să o caut pe floricica asta enigmatică
chiar m-am bucurat să dau peste mâțișori de salcie – albinuța a venit bonus din zbor
gazon peste tot…
o casă drăguță și o magnolie și mai și
dar nu pot lăsa neobservată o doamnă păpădie – nu-i chiar plin pământul de păpădii pentru că unde gazon e, nimic nu e…
magnolie albă
și-am lăsat pentru final bomboana de pe tort – urzica! Mirați-vă căci în vreme ce acasă nu știi cum să te mai ferești de ea, aici e prima și singura găsită 🙂
Sunt in urma cu pozele in picasa, am strans o multime de flori pixelate, ca si tine! Si ma bucur sa le vad in Canada, tari surori vitrege intr-un fel 😀
Urzica n-am vazaut-o insa….:( De o saptamana jumate stau mult afara, ma plimb si zac (un fel de-a spune) intinsa pe iarna cu ochii la cer si pamant. In afara de poze nici ca-mi vine a mai face ceva….Legat de zambile, sa sti ca a mea concluzie e ca aici au coditele mari…ptr ca mai peste tot sunt „lesinate”….o sa vezi pozele mele, cand le-oi posta. Si traiesc asa…intinse….plouate, in frig ori toropite de soare.
Superb! Multumesc tare mult de poze 🙂
Si da, chestia cu privitul si pozatul in America de Nord…e…cum spui! Stau in banca mea cand e vorba de proprietati, de multe ori apar in fata casei si intra in vorba cu mine invitandu-ma sa pozez ce vreau. Altfel, nu ma bag.
@Renutzu: cica urzica ar creste intr-un anume tip de sol (unde urineaza cainii dupa cum zic unii 😀 ). In realitate, are nevoie de uminitate si azot, umiditatea o are din belsug aici, azotul poate lipseste…
Cele doua fire de urzica sunt de sub scara de incendiu a cladirii unde stam – am avut o super bafta, nu??! E drept ca avem caine in bloc… sau aveam ca azi se muta aia si bine fac pentru ca il lasau sa-si faca nevoile liber prin spatele casei. Morala? Tarani exista peste tot…
In ce priveste pozele, daca le fac din mers nu-mi prea ies, iar de stat la vorba cu oamenii nu prea am chef mai ales cand mi se par suspiciosi. Am auzit de cazuri cand suna la 911 daca li se pare ca e cineva care da tarcoale pe strada, deci n-am chef sa mai dau si explicatii ca eu de fapt ”vanez” mierle si narcise… Asta e, oricum e suficient ca le vad, nu simt musai nevoia sa le si pozez.
Una proaspata, de cateva zile: prietena unui tip din echipa lui Zen a fost urmarita de un barbat timp de o ora in Walmart! Astia de la supermarket au „observat”, au chemat politia dupa care au anuntat-o si pe ea ca era urmarita!
Nu stiu la tine, insa aici unele cartiere au panouri gen „neighborhood watch”. Ca sunt sau nu reale aceste semnale…habar n-am!
Ideea e ca au in sange urmaritul asta al vecinilor, a zonei….
Cu urzica, ai avut bafta fara discutie!!! Cred ca a crescut acolo special ptr tine :)) Daca nu-s ghiocei macar urzicute sa fie.
Si eu cred ca e ceva la ei in sange, de-aia au si arme acasa… cu care din pacate ajung sa-si faca de cap copiii si psihopatii.
Interesanta povestea cu urmaritul, aici am vazut doar cum a inceput sa urle o tanti prin magazin ca i-a fost furata poseta din carucior, dar n-am urmarit mai departe povestea…
Sa te uiti la pozele din link-ul Lilianei lasat mai jos. Aici nu pare sa fie asa grandoare, dar poate la tine o fi 😀
Hi hi… ce-mi place cum documentezi tu tot ce traiesti si gasesti acolo. Incet-incet, se formeaza gustul acelor locuri. 🙂
@Nami: documentez tot, mai ales cate ceva sa-mi scape dar doar pana se aseaza impresiile…
Mi-ai amintit de … vremea cand pozam intr-un cartier rezidential si lumea se uita ciudat la mine, cine-oi fi si ce-oi face. Insa imi placea prea mult ca sa ma gandesc ca n-am voie! Noroc ca ai zis tu aici.
Un link, daca imi permiti, ca sa stii la ce ma refer.
Chiar mi-a placut link-ul tau! Aici nu-s chiar asa de multe flori si nici asa aranjamente pompoase ca sigur ma sacrificam pentru cateva poze.
Genul asta de cartiere (rezidential cum a si mentionat) sunt foarte izolate si reprezinta America ireala, ori iluzia de vis american. Cand ti-ai terminat plimbarea printr-un astfel de cartier esti izbit cu viteza luminii de crunta si reala America in care 80% traiesc in cartiere modeste si mizere….si doar viseaza la asa gradini de vis si case grandioase.
Cutiile postale sunt indiferent de conditia sociala pline briz-brizuri, care mai de care cu forme interesante! Astea da, sunt peste tot.
@Renutzu: pana la urma statisticile arata ca sunt multi americani saraci si foarte saraci. Unde locuiesc ei si cum e evident ca nu aduce a rai verde, inflorat. Probabil stau ascunsi intre mormane de lucruri ieftine butonand televizorul si ingrasandu-se pana peste cu chipsuri si altele…
Zambile sau viorea?Nici una nici alta.Floare se numeste vinca.Am doua fete in Montreal si in 2015 cand unul dintre nepoti era in carucior, il plimbam pe trotuar intr-o zona unde in fata blocurilor in luna mai erau viorele albastre dar si albe.Le-am admirat zilnic si daca imi venea ideea s le fac poze eu nu as fi avut probleme atat timp cat nu aveam in fata si persoane.
De curând am căutat florile pentru cineva care locuiește într-o țară nordică. A reieșit că sunt Glory of the snow (științific: Chionodoxa sp.).
Dacă veți căuta „vinca” pe google veți găsi o cu totul altă specie, există și la noi și îi spune saschiu (Vinca e parte din denumirea științifică). Dar, dincolo de toate acestea, vinca poate fi desigur o denumire populară (fr. / engl.) și da, nu e nici viorea și nici zambilă 🙂
În ce privește relația cu oamenii versus poze, dacă era zona de blocuri puteam poza cam orice (mai puțin chipuri, prea rar am fotografiat oameni), însă în zonele rezidențiale cu case una și una și peluze amenajate ca la grădina botanică, erau destui suspicioși. Nu toți, desigur. Și nici nu aveam de unde să știu ce hram poartă, dacă sunt canadieni „puri” sau imigranți de prima sau a n-a generație.