Povestindu-ti Orasul. Pasi in doi

Mesteacanul iti aminteste ca fiecare copac e Unul intre copaci – coaja lui alba il scoate din anonimat.

Pe om, ce il face Om?!? Din lut suntem cu totii.

Parcul Tineretului. Mestecenii

***

Deasupra oricarui lac oricare salcie pletoasa ar arata la fel.

De ce privim mai degraba malurile decat cerul, radacinile decat ramurile??!

Parcul Tineretului. Salcie pletoasa. Lacul

***

Gingasia unei flori trece dincolo de culoare, parfum, raritate, pret.

Nu exista diferente intre flori ci doar in felul cum sunt ele tinute in palma.

Parcul Tineretului. Floarea albastra. O palma intinsa

***

Nimic nu imi sugereaza mai bine ca un mugur povestea unui intreg Univers, tocmai de aceea primavara imi aminteste ca totul e un miracol.

Mugur de salcie. Primavara

***

Unii copaci sunt legati de mici pentru a creste drepti. Legatura este protejata ca sa nu lase urme. Copacul drept va avea parte de mai mult soare, va fi cel apreciat, va umbri in jurul sau si va fi prea putin umbrit.
Copacul stramb se va lupta de unul singur, va cauta franturi de soare pentru ramurile-i firave si loc de-ntins radacini.
Copacul drept va fi sacrificat pentru a fi lucrat.
Copacul stramb va fi sacrificat pentru foc.

Vorbeam despre copaci… sau despre oameni??!

Textura impletita. La malul lacului.

***

Pasarile nu se intreaba ce e libertatea. Valurile si cerul sunt gratiile coliviei lor.

Sunt sigura ca pasarile nu viseaza niciodata. Ele n-au nevoie de vise ca sa zboare…

Rate pe Lacul Tineretului

***

Decorul nu schimba povestea, actorii sunt aceeasi. Spectatorul insa, ar trebui sa vada dincolo de culoare…

Rate pe lac.

***

EPILOG. Si toate acestea le-am gasit in Orasul meu, in drumul meu, in palma mea, sub ochii mei, la bratul tau, sub pasii tai…

In doi.

Textura. Pasi in doi. Point of view

4 Comentarii

  • “Nu exista diferente intre flori ci doar in felul cum sunt ele tinute in palma” e cea mai frumoasa dedicatie de iubire adresata florilor din cate am citit vreodata; e o poezie, de-a dreptul. nu nedreptateste si nici nu face prea multa dreptate nimanui..

  • Emotionant….Articolul tau e ca o poezie-poveste… O sa imi indrept atentia si spre blogul tau… Ma bucur sa gasesc oameni sensibili, care isi mai fac timp pentru ce e cu adevarat frumos si pur, in jurul nostru… Felicitari…! Apropos, eu sunt Sonia din Roman, ne-bloggerita…

  • Bine-ai venit Sonia!
    Intamplarea a facut sa dau peste acest post si sa retraiesc niste sentimente pe care le uitasem… si nu m-am lasat pana n-am raspandit primavara mai departe :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *