Povestindu-ti Orasul. Gara

Inainte de a-mi justifica acest demers vreau sa recunosc ca nu iubesc Bucurestiul, ca nu iubesc orasul in general, dar ca nu incetez niciodata sa-i zambesc cu ingaduinta si rabdare. O fac pentru mine si pentru cei din jur. O fac pentru oras.

Majoritatea afirma ca nu se omoara de dragul propriului oras, oricare ar fi acela. Majoritatea nu-si cunosc orasul, oricare ar fi acela. Acest serial Povestindu-ti Orasul nu e doar despre Bucuresti.

Am sa te rog sa privesti spre tine, in tine si sa te vezi incadrat de numarul casei tale, de strada ta, de orasul tau. E alegerea ta sa fii acolo, nu a lui.

Nu-ti nega orasul, cauta-ti-l.

Nu-ti blama orasul, cunoaste-ti-l.

Nu fugi de orasul tau, caci nu vei gasi niciunul care sa-ti fie de-ajuns.

Invata sa-ti vezi orasul. Iti va spune multe despre tine.

Si nu, nu te uita la mine cu ochii astia! Da perdeaua aspra la o parte si priveste curat…

Episodul de azi – Orice oras incepe cu o gara.

Un surprinzator loc de joaca. Fetita, porumbeii si oamenii din toate partile ce-si fac timp cateva secunde si se opresc. Opreste-te si tu.
Gara de nord. Fetita si porumbeii

Timpul e pretios in orice gara… pentru cei care pleaca, pentru cei care asteapta, pentru cei care raman. Mergi la gara fara sa pleci, fara sa astepti. Doar ca sa simti cu adevarat Timpul.
Gara de Nord. Ceasul. Timpul

Priveste trenurile, sinele, calatorii. Apusul…
Gara de Nord. Apus de soare

Restul imi poti povesti tu…

5 Comentarii

  • Gara… Inceput si sfarsit… Inceputul unei calatorii sau sfarsitul alteia… fie calatoria ta, fie a celor dragi… Inchide si deschide cercuri imaginare 😉

    Pffff… Timpul… Trenul nu asteapta, dar intarzie… 😀

  • o data spuneam astfel…

    Cand te gandesti la mine,
    fa-o ca la un tren ce tocmai a plecat!

    Sunt fata de la fereastra ce-ti face cu mana
    Cand te-ntrebi de esti tu acela.

    Sunt chipul-pion de pe-un peron suspect de gol
    Cand te-ndepartezi privind in urma.

    Sunt eu cea care se-aseaza langa tine
    intr-un compartiment oarecare,
    pe locul de la fereastra,
    picior peste picior,
    cu o tacere deplina
    pe care n-o vei tulbura nicidecum.

    Sunt eu cea care tocmai a coborat,
    dintr-o lunga calatorie,
    si-ntr-o gara noua
    scrutez lumea cu ochii mei umbriti
    doar de-o palarie.

    Sunt eu de ma privesti curajos
    Nu-s eu de ma intrebi ezitand
    Si daca te gandesti la mine
    fa-o ca la un tren ce tocmai a plecat!

  • Pingback: polimedia.us/fain/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *