Masti

Camera goala. Sau nu. Semaforul care ramasese rosu. Umezeala. Fum. Mult fum. Valuri de ganduri. Dupa care Tacerea. Bucurie. Mirare. Sticla rostolindu-se. Reflexe. Tigara aprinsa. Scrumul. Trecutul care s-a ascuns de mine. De ce trebuie sa scormonesc dupa el? Trebuie? Tremura. Mana stanga imi tremura.

Ceasca de cafea, contur de buze, ruj, rosu. Scrum. Safety match. A key. From who?
Copacul de langa fereastra. Vantul. Frigul. Neclintire si nesomn. Atat.

Parul meu creste. Am promis ca n-o sa-l mai tai pana cand… pana cand… chiar asa, pana cand? Mai exista ceva dincolo? Dincoace? Torino. Plans sub dus. Umbrela stransa si ploaia torentiala. Alt plans.

Numele meu. Oare care mai e acela? Imi amintesc un camp. Flori de camp. Mure. Fragi. Cautari in frunze moarte. Bureti de maracine.  Sfaraie in tigaie. Ceapa imi da lacrimi. Plang si-acum? Acum? 11.41 in care Timp?

Lampa asta de la mama. O lumina, un contur, o forma doar. De ce mi-a dat-o mama tocmai acum si nu cand i-am cerut-o? Prea tarziu. Mamaia. Doamne cat am iubit-o! CAT AM IUBIT-O! In noaptea aia in care tremuram si mi-era frica si nu m-a intrebat nimic. Cand murea cu acel zambet! Cand i-am inchis ochii! Cand i-am atins trupul galben si rece! Cand degetele mele lasau urme adanci si negre! Acelea sunt URME! doar acelea…

Tigara se termina. Urasc filtrul… as vrea sa arda pana-n mine. Ce sa mai arda? Noapte si lumina falsa. Fum alb de termocentrala. Si-o caldura care nu e pentru mine. El… El spunand esti un zero absolut. DA! absolut. Ce fericire. Macar n-a mintit. Ma ura pentru mine. Pentru stalpul din mine. Pentru radacinile mele.

Campul meu. Fantana adanca. Eu si bunicul mancand sunca cu paine neagra si ceapa. Mestecenii. Aia doi, firavi. Printre ei se vedeau muntii. Varfuri de munti. Departare. Albii muntii ca fumul asta.

Taste negre. Tremur. Sticla aia rostogolindu-se. Vantul nu e dement degeaba. Daca ma opresti iti voi spune ca mandria din privirea mea se numeste durere. Comoditatea? N-o cunosc. Complic.

Ziarul. Debutul. Cine mai stie? Gata publicabil! Cine-mi spunea asta? Ar trebui sa mai stiu… Flori de crin si ultimul trandafir al bunicii. In noapte, spre cimitir. Fara frica. Alta tigara? Nu. Alta viata? Nu. Alt eu? Nu. Visele mele strivite. Doar ca sa simta gustul pamantului.

Zambet. Ca doar zambesc usor. Cu-atata viata. Nimeni nu stie. In my secret life, dance me… Dar nu mai stiu pasii, nu-i mai simt. Degetele mele pe corzile metalice. Nopti cu tramvaie care nu mai veneau.

Aud nelinistea cum tace. Aud usile inchizandu-se. Aud un multumesc din glasul unui copil plangand mami, mami… Trenuri care ma duc departe, dar niciodata destul de departe. Si…

urc trepte tot mai inalte
peste adancuri tot mai adanci
catre lumini tot mai straine
cu pasi tot mai mici si mai mici

nu merg catre ceva anume
ma ratacesc intr-un singur sens
umbrele ma urmaresc inainte
urmele se topesc, se topesc…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.